”A fost sau nu a fost Revoluție?” După 20 de ani, întrebarea a rămas la fel de actuală. Săptămâna trecută am participat la un maraton legat de această temă. Într-o cafenea clujeană (Zorki Photo Caffe) a fost o lansare de carte (”Str. Revoluției, nr. 89”), urmată de proiecția unui film francez despre manipularea mediatică din decembrie 89 și de o discuție cu Ruxandra Cesereanu și Mihai Hurezeanu.

Faptul că după 7 ore lumea mai avea încă nervi și dispoziție să continue dezbaterea, să pună întrebări și să răspundă, e o dovadă că subiectul doare, că rana e încă deschisă. În mare, perspectivele s-au putut împărți în trei categorii: cei care au trăit pe viu evenimentele din 89; cei care au încercat să fie martori obiectivi, detașați (jurnaliștii străini); tinerii care s-au născut după 1989 sau care aveau doar câțiva ani atunci (nefiind implicați emoțional).

Pentru mine, cel puțin, răspunsurile au venit târziu, undeva către miezul nopții, cu o întrebare a unui tânăr și cu o mărturisire a Ruxandrei Cesereanu. Întrebarea se referea la sensul termenului ”libertate”. Din modul în care a fost formulată întrebarea am realizat un lucru care, dacă nu aș fi fost implicat emoțional, ar fi trebuit să fie evident de mai mult timp. Libertatea nu poate fi înțeleasă din cărți ori discuții filosofice. Libertatea poate fi relevată doar în opoziție cu lipsa ei. Cine nu a cunoscut privarea de libertate, pentru cei care libertatea face parte din rutina cotidiana, conceptul rămâne unul abstract, teoretic. Lor le va fi greu să înțeleagă acel slogan strigat pe străzi în 89: ”Libertate, te iubim, ori învingem, ori murim!”.

Pe de altă parte, a venit mărturisirea Ruxandrei Cesereanu. ”Da, și eu am fost membră a Partidului Comunist. Nu am fost activă, mergeam la ședințe cu cărți, să citesc, dar era un compromis etic pe care îl făceam, prin inacțiune. M-am înscris în partid pentru că altfel nu aș fi avut șanse să profesez în Cluj, probabil aș fi obținut vreun post undeva pe la sat. În 89 am înțeles însă că ceea ce faci în viață trebuie să aibă și o latură etică, morală. Că nu poți ignora acest aspect”.

Poate ați avut ocazia să vedeți, primăvara sau toamna, la munte, cum se ridică ceața după câteva ore de ploaie. Verdele crud, primăvara, galbenul și roșul intens, toamna, îți explodează în retină. Tot astfel, a venit și această confesiune. Dincolo de diferitele teorii, în 89 a fost Revoluție. O revoluție pe care am trăit-o fiecare dintre noi. Pe plan individual. Acesta e un lucru pe care nimeni nu îl poate nega.

Restul? Restul e politică.