Am privit de mai multe ori reacția lui Adriean Videanu surprinsă ieri de camerele de luat vederi în momentul în care, audiat fiind de Comisia de specialitate, a fost luat prin surprindere de tinerii care au intrat în sală cu bannerul pe care scria ”Roșia Montană nu e de Vi(n)deanu”.

(video cu Videanu mușcându-și limba, pe realitatea.net)

Și-a întrerupt propoziția, a respirat, și-a mușcat limba și a înghițit în sec. Pentru câteva clipe a fost precum una din pietrele care se prelucrează la Marmosim, combinatul atât de drag lui, mai exact: înmărmurit. A fost momentul în care a realizat că Roșia Montană nu e jucăria lui. Nici a lui Băsescu și nici a lui maică-sa. La fel cum nu sunt nici Oravița, Certej, Săcărâmb, Brad, de fapt, toți Munții Apuseni, Lăpușna sau Baia-Mare, locurile unde cartelul canadian al aurului are licențe de exploatare cu cianuri.

Și a mai realizat un lucru. Că în România mai sunt oameni care visează să lase copiilor lor niște munți și ape curate nu doar niște conturi în bancă și o viață printre halde de cianuri. Mai mult, că acești oameni sunt dispuși să lupte până la capăt pentru visurile lor. Că sunt oameni care nu pot fi duși de nas cu minciuni ieftine și discursuri demagogice.

***

Îmi permit o paranteză. În vara anului trecut am organizat o tabără de jurnalism la Roșia Montană. Într-o după-amiază încinsă am ajuns cu studenții în curtea lui Eugen David, președintele de la Alburnus Maior. Eugen tocmai se întorsese de pe deal, cu o căruță de fân. Cu o furcă lungă de lemn dădea fânul pe claie, doar în pantaloni scurți, cu spatele și bustul ars de soare. După ce și-a terminat treaba s-a scuturat, și-a aprins o țigară și a început să vorbească cu studenții. Despre modul în care se votează în Parlament. Despre fracțiunile din diferitele partide. Despre foști și actuali miniștri. Despre miliardarii americani John Paulson, Thomas Kaplan și George Soros, acționari direct sau indirect la RMGC, compania care intenționează să exploateze cu cianuri aurul de la Roșia. Despre evoluția bursei din Toronto și modul în care un demers, o scrisoare ori o declarație făcută în România se răsfrâng asupra valorii acțiunilor din megapolisul canadian. În câteva minute, omul care tocmai terminase de ridicat una din zecile de clăi de fân ale acelei veri a ținut, cu țigara în colțul gurii, un imposibil de imaginat curs de politică, geo-politică, istorie contemporană și economie la un loc.

***

Ei bine, domnule Videanu, pe acești oameni nu-i mai puteți înșela. Pe acești oameni îi acuzați degeaba de ignoranță, pentru că sunt mai informați decât 90% dintre absolvenții actuali ai diferitelor facultăți din România. Și acești oameni sunt din ce în ce mai mulți. Și nu cereți renumărarea lor. În ciuda toxicității mesajelor livrate pe bani grei în mass-media, vor fi și mai mulți la fiecare renumărare. Și din ce în ce mai deciși să-și apere visurile lor.

Iar acești oameni știu deja că:

- românii se vor alege doar cu resturile ”festinului” de la Roșia Montană, iar grosul banilor se vor regăsi în conturile celor câtorva miliardari canadieni, americani, israelieni și a slugilor lor din România;

- că cifrele vehiculate nu reprezintă beneficiile statului român, ci dimensiunile furtului care se pune la cale;

- că din Roșia Montană nu au unde să plece; și asta nu doar pentru că acolo se află mormintele părinților, bunicilor și stră-străbunicilor lor, ci pentru că pornirea proiectului de la Roșia Montană se va extinde precum holera peste toți Apusenii;

- că nimeni nu are dreptul în numele unui interes exclusiv privat să decidă ce vor să facă cu viața lor.

- că soarta Roșiei Montane nu poate fi decisă de declarațiile lui Videanu, Boc sau Băsescu ori de expertizele ”specialiștilor” tocmiți de RMGC pri PD-L.

Domnule Videanu, domnule Boc, domnule Băsescu, nu de ”armata” lui Vanghelie momită cu mici și bere trebuie să vă temeți, ci de oamenii cărora vreți să le furați visurile, cărora vreți să le călcați sub roțile excavatoarelor demnitatea, cărora vreți să le scoateți părinții din morminte. Cărora vreți să le otrăviți viitorul copiilor.

Habar nu am dacă pe la înaltele școli de partid pe care le-ați frecventat ați învățat și poezii. La școlile astea, ale muritorilor de rând, era însă o poezie care făcea parte din lecturile obligatorii. Și pe care până și elevii mediocri reușeau s-o memoreze. E scrisă, pe la 1894, de unul George Coșbuc (nu știu dacă ați auzit de el, că n-a jucat în”naționala” de fotbal a României). E o poezie care se adresează exact celor ca dumneavoastră. Vă dedic două strofe din ea, s-o aveți în minte când mergeți mai departe cu crima de la Roșia:

”De-avem un cimitir in sat,

Ni-l faceți lan, noi boi în jug,

Și-n urma lacomului plug

Ies oase, și-i păcat!

Sunt oase dintr-al nostru os;

Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos

Din case goi, în ger și-n vant,

Ne-ați scos și morții din mormânt;

O, pentru morți și-al lor prinos

Noi vrem pământ!

***

N-avem puteri și chip de-acum

Să mai trăim cerșind mereu,

Că prea ne schingiuiesc cum vreu

Stăpâni luați din drum!

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt

Să vrem noi sânge, nu pământ!

Când nu vom mai putea răbda,

Când foamea ne va răscula,

Hristoși să fiți, nu veți scăpa

Nici în mormânt!”

***

Citește și:

Detalii si mai socante. Cui a vandut Basescu Rosia Montana

Caracatita aurului. Cine l-a finantat pe Basescu. Date socante despre companiile miniere canadiene

Basescu are putza mica. Si asta explica tot