”Non-balena este un mamifer” e un exercițiu care mi-a rămas în minte de la ora de Logică din liceu. Exercițiul consta în stabilirea valorii de adevăr a propoziției în cauză, pornind de la faptul că balena este un mamifer. Evident, propoziția era falsă, pentru că nu tot ce nu este balenă este, automat, și mamifer. Stupizenia formulării m-a făcut însă să nu o uit. ”Dezbaterile” ultimelor două săptămâni de campanie electorală s-au învârtit, din păcate, tot în jurul cozii non-balenei. În aceste condiții, eu cu cine votez?

Domnule Traian Băsescu, cu cine să votez duminică? Cu o persoană slabă şi influenţabilă, dependentă de ajutorul mogulilor, dar şi de votul meu, sau cu o persoană puternică, energică, care îşi permite să ignore problema mea, a Mitropolitului Clujului, a preşedintelui Academiei Române şi al altor zeci de mii de români?

Cea mai mare greșeală care se poate face în democrație e să-ți închipui că reprezintă un sistem perfect. Așa ajungi să te raportezi la ea în termeni de moralitate sau imoralitate. De aici și până la situații de genul celei petrecute la Timișoara, unde, în numele victimelor din 89, localnicii s-au comportat precum minerii lui Iliescu din 89, nu e decât un pas.

La începutul lui 1990, controversatul Silviu Brucan, comunist de frunte dar și opozant oficial al lui Ceaușescu a făcut o profeție celebră: ”Pentru a deprinde democrația, românii mai au nevoie de 20 de ani”. Vestea proastă e că timpul i-a dat dreptate. Vestea bună e că cei 20 de ani au trecut.

”Chiar și Corneliu Coposu s-ar fi aliat cu Geoană”, a afirmat, la Timișoara, liderul PNȚ-CD, Radu Sârbu. Oricât ar părea de paradoxal (pentru unii), s-au chiar blasfemiator (pentru alții), o asemenea afirmație are acoperire. Cel puțin pentru cei care au încetat să mai trăiască iluzia democrației perfecte și au început să priceapă cu ce se mănâncă cea reală

Transformând Piața Operei într-un obiect tabu, într-un spațiu interzis celor care nu sunt de acord cu dumneavoastră, ați reușit ceea ce nu au reușit Iliescu, dezbrăcarea ei de orice semnificație. Probabil că v-ați simțit provocați când ați aflat că Geoană vrea să-și adune manifestanții acolo, dar modul în care ați răspuns la provocare a fost total greșit. Un anti-comunism care interzice manifestări publice și declară spații interzise, nu e anti-comunism. E cel mai pur comunism.

Dacă votați cu Băsescu (ceea ce nu e nicio crimă, nicio rușine, ci un lucru normal în condițiile în care oponentul lui e un personaj precum Mircea Geoană), se cuvine, totuși, o decență. Nu-l alăturați pe Băsescu luptătorilor din munți, celor morți la canal, Pitești, Aiud ori Sighet, manifestanților schingiuiți în Piața Univeristății, lui Ion Gavrilă Ogoranu, Ion Rațiu ori Corneliu Coposu. Pentru că e o blasfemie.

Mai tare decât pumnul lui Băsescu e pumnul lui Lucian Bute. A demonstrat-o duminică dimineața, când l-a trimis de două ori la podea pe contestatarul lui, mexicanul Librado Andrade. Mai tare însă decât pumnul lui Bute e votul tău.

Nu știu dacă în iureșul născut de filmulețul cu băiatul bătut/nebătut de Băsescu, dezbaterile punctuale, pe programe și viziuni politice, mai au vreo șansă de vizibilitate. Și, totuși, mă încăpățânez să cred că, măcar într-o mică măsură, ele își au rostul.

O să votez cu Geoană din aceleași motive pentru care am votat cu Băsescu în 2004. Între ”Geoană 2009” și ”Băsescu 2004” nu există nicio diferență esențială. Și Băsescu avea în spate , în 2004, monștri ca Berceanu și Videanu , despre ale căror afaceri știam, la fel cum știam că Băsescu are o campanie electorală sponsorizată masiv de RMGC, compania canadiană care vrea să exploateze cu cianuri aurul de la Roșia Montana. Având asemenea ”antecedente”, și atunci ar fi trebuit să se mire prietenii că votez cu Băsescu.