Kafka e un simbol al oraşului Praga şi al Cehiei, lucru pe care nu ţin minte să-l fi contestat cineva. Asta chiar dacă, atenţie, Kafka e evreu, şi-a scris cărţile în limba germană şi a murit la Viena. Herta Muller e şvăboaică, s-a născut lângă Timişoara, a fost obligată să emigreze la 34 de ani şi şi-a scris cărţile în limba germană.

Iluzia luxului și a calității, dublată de cea a statutului privilegiat. Acestea sunt motivele pentru care câteva mii de clujeni au semnat o petiție prin care cer, nici mai mult, nici mai puțin, decât deschiderea unui magazin Ikea la Cluj. Mitul Ikea este, însă, doar un alt mit experimentat de români pe ”calea devenirii” noastre. O evoluție chiar după trăirea miturilor Coca-Cola, McDonalds și Starbucks

”Tati, am cunoscut un artist, un irlandez care nu-mi dă pace”. ”Eu i-am spus că un constructor e un constructor, dar degeaba…”. Și uite așa, clujeanca Josephine, fără să asculte de sfaturile tatălui ei, l-a dat pe inginerul constructor pe un artist. Și s-au iubit și s-au logodit.

Indiferent de calcule şi scenarii, o eventuală candidatură şi, mai ales, un succes al lui Oprescu asta ar însemna: reîntoarcerea la comunismul cu faţă de bunicuţă din anii ‘90-’96 şi 2000-’04. Uităm repede, asta nu mai e o noutate, tot răul produs de cloaca lui Iliescu după ‘90, stagnarea şi mersul de melc al României, faptul că exact în această perioadă s-a creat sistemul pe care îl ducem azi în spate, bazat de corupţie, şmecherie, pumni şi picioare în gură, clientarism, nepotism, incompetenţă, hoţie, neobrăzare şi nepăsare faţă de oamenii corecţi ori valoroşi.

N-au trecut două săptămâni de când, stând la o masă pe una dintre terasele din Piața Muzeului, Ileana ne-a anunțat că pleacă la Bruxelles. ”Am acolo o prietenă la care pot să stau până îmi găsesc ceva de lucru”, spune, relaxată în fața unei beri reci. Între timp, sună telefonul Laviniei. Surprind un fragment de convorbire. ”Îs la o bere cu Ilenuța și niște prieteni, că Ilenuța emigrează”.

Joi, la amiază, în centrul Clujului, coloana oficială a președintelui Traian Băsescu a fost huiduită de câteva zeci de oameni care nu au fost lăsați să treacă strada. În urmă cu doar șase ani, același politician se plimba relaxat și bea cafele în mijlocul aglomerațiilor urbane.

Pentru unii a fi stilat și rafinat înseamnă să fii fraier. A fi rafinat, în ziua de azi înseamnă să plătești pentru o excursie, o geantă, o rochie, o cină la restaurant ori o pereche de pantofi de 10, 20 sau chiar 100 de ori mai mult decât valoarea reală. A, și să nu uit cireașa de pe tort – să te mai și lauzi cu faptul că ești fraier )).

”Bine, mă, tu crezi că se poate schimba ceva? Vise!”. De câte ori ați auzit cuvintele astea și de câte ori nu v-au demoralizat, făcându-vă să renunțați la ceva ce ați vrut să faceți? De câte ori nu ați regretat apoi că nici măcar nu ați încercat să faceți ceea ce v-ați dorit? Dacă acceptați, fără supărare, un mic sfat – când cineva vă mai spune că nu se poate schimba ceva, răspundeți-i pe măsură: ”bine, mă, te-ai gândit azi?”.

Visez ca mâine dimineață să mă trezesc aflând că pentru președenția României nu mai candidează Traian Băsescu, Mircea Geoană, Sorin Oprescu, Vadim Tudor ori Crin Antonescu, ci Mugur Isărescu, Klaus Johannis, Vasile Dîncu și, de ce nu, Alexandra Svet. Că trebuie să aleg nu între niște nume duse pe brațe de partide ori de lipsa de educație a alegătorilor, ci între sistemul economic protectiv al guvernatorului BNR, meritocrația reprezentată de primarul Sibiului, sistemul social al universitarului clujean ori România corporatistă propusă de manifestul jurnalistei (sau PR, cum doriți) din București.

Uneori, când sunt supărat, dau jos de pe blog poza cu Goțiu supărat și mă prezint cu ea la Primărie. Și uite așa, în două zile, se rezolvă ceea ce cetățeanul Goțiu Remus Mihai nu reușește în câteva săptămâni. Astăzi aflați cum se poate face rost de un loc de parcare în Cluj.