În vara anului trecut, știrea închiderii săptămânalului ”Clujeanul” a fost preluată și dezbătută de numeroase publicații locale și naționale, precum și pe bloguri. Apelativele ”știre șoc”, ”bombă” etc. au fost termeni în care a fost consemnată închiderea ziarului care de la primul și până la ultimul său număr, mai bine de nouă ani, a fost liderul detașat și autoritar al publicațiilor din județul Cluj.

De câteva zile scriu pe VoxPublica. Primele telefoane și mesaje: de felicitări și de încurajare. Primele comentarii: de susținere, de aprobare, înjurături, argumentate, total pe lângă gard. Primele întrebări: ”Măcar te plătesc?”, ”Te-ai dat și tu cu mogulii?”, ”De ce?”.

Ediția în limba română a revistei ”National Geographic” s-a ales cu o petiție care îndeamnă la boicotarea publicației, după ce a găzduit în paginile ei reclama firmei canadiene RMGC, cea care intenționeză să exploateze cu cianuri aurul de la Roșia Montană.

Există două categorii de jurnaliști: cei care practică această profesie din vocație, cu pasiune, și cei care consideră că e o meserie aducătoare de venituri, precum oricare alta. De aici și modurile diferite de a se raporta la ceea ce fac. Ideea plății Constribuțiilor la asigurări sociale de stat (CAS) pentru contractele de drepturi de autor au scos în evidență aceste raportări diferite asupra problemei.