“Mi a trebuit putin sa imi revin si m-am apucat de treaba:D Si spre surprinderea mea, chiar imi place… am inceput recuperarea lecturilor pierdute… de ce? pentru ca nimik nu m-a zguduit mai tare dacat nr lui Makaay de pe tricou in carnetul meu…”

Cui îi mai pasă astăzi că nişte principii ori nişte oameni de valoare sunt terfeliţi şi călcaţi în picioare de diferite vedete şi vedetuţe de carton ridicate de mass-media la nivel de modele?

Miza războiului de la Cotidianul este mult mai mare decât orgoliile şi locurile de muncă ale jurnaliştilor şi comentatorilor obligaţi să plece din cauza venirii lui Nistorescu. Ziarul fondat de Ion Raţiu în 1991, pentru a fi un etalon pentru presa din România, a ajuns să publice texte în care cei care se pronunţă împotriva comunismului sunt numiţi “profitori”! În termeni istorici, asistăm la ceea ce se cheamă a fi “restauraţie”

Ce au în comun comuniştii din anii ‘50-’60, Ceauşescu, Iliescu ori Nistorescu? Prostia. Convingerea că politica băgatului pumnului în gură este câştigătoare. Ideea că cine strigă mai tare şi înjură mai urât are dreptate. Victoria de moment s-a dovedit, însă, de fiecare dată, ca fiind iluzorie. Rând, pe rând, ei au ajuns acolo unde le e locul. La groapa de gunoi. Alo, are cineva o mătură şi pentru Nistorescu? Că deja a ajuns să pută!

Clujul are o nouă “victimă a sistemului”. Numele ei e Arpad Paszkany. Cel puţin astfel rezultă din comunicatul pe care l-a postat sâmbătă pe site-ul echipei CFR – că el e un binefăcător al oraşului, un nevinovat pe care au pus tunurile mafioţii. Îl crede cineva?

De fiecare dată când aud de cazul unui fost turnător şi colaborator la Securitate, când e vorba de o persoană a cărei activitate am apreciat-o, se rupe ceva în mine. Pentru că sunt cazuri care vorbesc despre nimicnicia fiinţei umane. Despre fricile şi spaimele cărora nu le sunt capabili să le facă faţă. La care se adaugă un sentiment de frustrare şi revoltă împotriva celor care au gândit şi au construit un sistem bazat pe exploatarea acestor frici şi spaime umane.

Uneori îţi vine să te cruceşti ce mirabolantă e presa clujeană. Pe de o parte, când se prind unii pe alţii la înghesuială, îşi dau în gură de te-ar băga în puşcărie. Dacă apare însă un ciolan de ros la comun (mai ales dacă e vorba de bani publici), duşmăniile se uită şi palmele se întâlnesc în aer: “give me five!”

Protejat al lui Băsescu şi al PD-L, Arpad Paszkany a fost trimis din nou în judecată. Pentru finanţarea trustului “Gazeta” a căror publicaţii i-ar fi făcut jocurile de interese. Vor reuşi de această dată procurorii să-şi ducă la bun-sfârşit acţiunea, sau va interveni un nou memoriu direcţionat de către Băsescu către Laura Codruţa Kovesi?

În spatele conceptului de “quality” s-au ascuns (şi se ascund în continuare) traficul de influenţă, şantajul de presă, jocurile de interese politice şi economice. Astfel, nu e de mirare că singurul ziar care a reuşit în ultimii să ducă un ministru din Guvern în faţa procurorilor DNA este unul etichetat, nu de puţine ori, ca “tabloid”

Un cioban va trece mai uşor peste criză decât un jurnalist pentru că niciodată nu s-a crezut altceva decât e. Şi pentru că nu s-a obişnuit să ceară pe kilogramul de brânză de două ori de trei ori mai mult decât face