Astăzi numai mâțele proaste și motanii depresivi nu merg la vot. Stau pe marginea patului și-și plâng singure (singuri) de milă. Apoi se miră că toate li se întâmplă numai lor. Nu pentru că votul tău ”se fură”, nu pentru că ”ai de ales dintre mai multe rele, răul mai mic”, nu pentru că ”vrei să nu iasă X ori să nu iasă Y”, ci pentru că e vorba de respectul față de propria persoană. Din respect față propria persoană, de ființă. umană dotată cu inteligență, capabilă să ia decizii și să, mai ales, să facă alegeri.

Am renunțat de mult să mai visez că prostituția și prostia or să dispară vreodată de pe pământ. Asta nu înseamnă că am depus armele. Dacă nu poți extirpa răul, măcar încerci să-i limitezi efectele.

Mă întorc de pe o parte pe alta, suflu agitat în barbă și nu pot să nu mă întreb: cum naiba ajunsese un prostănac ca Mircea Geoană să fie creditat cu șanse de a fi ales președintele României? Spun ”ajunsese”, pentru că, de ieri, lucrurile sunt clare: dacă printr-o minune mai trece de primul tur, Mircea Geoană va fi covorul cu care va șterge pe jos celălalt candidat, fie că e vorba de Crin Antonescu, fie de Traian Băsescu.

Genul ăsta de mesaje nu prea au cum să schimbe intenția de vot. Dar un zâmbet pot să-ți aducă pe chip. Chiar dacă ești fan Băsescu.

Nu știu alții cum sunt, dar mie mereu mi-au fost de ajutor prietenii și cărțile. Săptămâna am început-o cu un sentiment difuz de nemulțumire, de apatie, de încordare și de ateptare în același timp. Totul suprapus peste o răceală ușoară. Genul acela de zile în care nu-ți dorești decât să de întorci de pe o parte pe alta a patului, cu o zână bună care să facă ceaiul prin preajmă.

Nu știu cât este legendă și cât este studiu științific, dar pe seama capacităților dezvoltate de șobolani circulă o sumedie de mituri. Cert este că au un simț al perpetuării, conservării și supraviețuirii absolut incredibil.Unii dintre ei au reușit chiar să se ridice pe picioarele din spate și să umble printre oameni. Deghizați în jurnaliști.

Grosolănia cu care Traian Băsescu l-a atacat pe Crin Antonescu, făcând refererire la prima soție a acestuia, care s-a sinucis pentru că nu a mai putut suporta durerile cauzate de cancer, a rupt echilibrul cu care se încheiase confruntarea de la Cluj. Numărul articolelor, discuțiilor, materialelor care au urmat, legate de acest subiect a fost mai mare decât toate celelalte legate de alte teme dezbătute la confruntare, la un loc.

”Uite ce idee senzațională!”, am exclamat când am ajuns pe site-ul de prezentare a Proiectului Venus. Da, așa ar putea să arate orașele viitorului. Designul science-fiction te corupe, te subjugă, te face ce să visezi cu ochii deschiși. Pentru că viziunea e, cu adevărat, fabuloasă.

S-a dus Miau, s-a dus Lulu, s-a dus Vasile profetul. Viața orașului a devenit brusc anostă. Plictisitoare. Un oraș fără nebun, nu e oraș. Ei bine, așteptarea s-a sfârșit: Clujul are, din nou nebun. Vezi galeria foto!

- Bună ziua, sunt Maria Drăghici, am numărul tău de la Vasile Ernu care mi-a zis că mă poţi ajuta cu numărul lui Ştefan Manasia. Am fost colegi la Râmnicu Vâlcea şi nu l-am mai văzut de când am terminat liceul. Acum am venit la Cluj, cu festivalul ăsta Temps d’images.