23 de copii, fetițe și băieței, se întrec în tradiționalul concurs organizat la finalul fiecărui an, în urma căruia ei devin simbolurile ziarului Viața Clujeanului pentru anul viitor.

Iar atunci când vrei cu adevărat ceva, am mai învățat să nu stau cu mâna întinsă. Poate pică. Poate cade. Am învățat să iau. Să lupt. Să mă zbat. Să greșesc. Să învăț din greșelile făcute. Iar când am făcut ceva bine, să nu mă opresc. Să merg mai departe. Să irit. Să deconstruiesc mituri. Să am dreptate. Să nu am dreptate. Să primesc felicitări. Să primesc pumni în gură. Să ripostez când sunt lovit. Să mă ridic. Să merg mai departe.
Mai am mult de mers. Mulți oameni și lucruri de cunoscut. Multe cărți de citit. Filme de văzut. Multe zâmbete de primit. Și de oferit. Multe beri și pahare de vin de băut cu prietenii. Multe povești de ascultat. Și multe povești de dat mai departe. Multe nopți de nedormit, încercând să găsesc răspunsuri la întrebări. Multe căni de cafea și ceai mă mai așteaptă. Multe, multe, foarte multe lucruri de schimbat. În mine și în jur.

Formația Nightlosers organizează un concert caritabil pentru a-l ajuta pe artistul clujean Alexandru Lăcătuș să trăiască. Alexandru, zis Sașa, a suferit în această toamnă un infarct miocardic, în urma căruia a zăcut în comă trei săptămâni.

O clujeancă de numai 23 de ani a ajuns campionul oamenilor darnici. Un model bun şi mult entuziasm au determinat-o pe Adela Rusu să înceapă o campanie prin care obiectele inutile pentru unii devin comori ale altora. În fond, toţi avem pe-acasă lucruri pe care le păstrăm “în caz că…”, dar pe care nu am pus mâna, de fapt, de ani întregi. Adela strânge astfel de obiecte şi le oferă celor care au cu adevărat nevoie de ele

Ioana Păun e o ”trădătoare”. A dat logica, unde a fost premiantă, pe teatru. Clujul pe București. Bucureștiul pe Londra. Pe Hamlet l-a făcut emo, și-a dat licența împroșcând spectatorii cu muștar, apoi s-a apucat de experimente pe trenurile din România și prin spălătoriile din Londra. Ioana Păun este o persoană despre care îmi place [...]

“Distracţia” preferată a lui Kim Peek este să abordeze oamenii, întrebându-i în ce dată s-au născut, după care le spune totul despre acea dată – în ce zi a săptămânii a căzut (calculează totul în minte) sau ce ştiri se aflau pe primele pagini ale ziarelor la data respectivă. Kim Peek este unul dintre cele mai cunoscute cazuri de autism din lume, după ce a servit drept inspiraţie pentru personajul interpretat de Dustin Hoffman în „Rain Man”, film premiat cu Oscar în 1988

Cu cât ai mai multe lucruri din care poți să alegi, cu atât e mai greu să iei o decizie și cu atât mai mult scade starea de fericire. Asta o spun psihologii, nu eu. Iar discuția a pornit de la celebrul pește de sticlă de pe televizorul părinților și al bunicilor. E imposibil să-l fi uitat, pentru că îl întîlneai peste tot – dacă nu-l aveai în propria sufragerie, sigur era la ”mama mare”, la mătușa, la un prieten sau prietenă. Iar acest pește îi făcea pe români mai fericiți.

Puțini sunt clujenii care nu l-au știut și nu și-l amintesc pe Lulu. Clovnul, nebunul (cum doriți să-i spuneți) care îi înveselea pe unii și îi speria pe alții. De aproape doi ani, Lulu i-a părăsit pe clujeni. Nu-l mai aude nimeni rățoindu-se în autobuz la unul sau altul – ”măi, ceacanăule!”, expresie pe care a făcut-o celebră – după care izbucnea în râs. În urma lui au rămas poveștile și legendele. Iar una dintre ele are toate șansele să devină film. Și nu orice film, ci unul regizat de Cristi Mungiu, regizorul distins la Cannes cu ”Palme D Or”.

Astăzi am mai ratat o tentativă de a-mi aranja lucrurile de prin cutii (da, știu, în curând se vor împlini 3 ani de tentative eșuate). Ce-am mai găsit de data asta? Coperta unui CD, ”Nu sunt Albă ca Zăpada”, Marcela Buruian. În zadar am căutat însă și CD-ul (am uitat să vă spun, dacă nu v-ați dacă încă seama, că zona cutiilor de la mine din casă are și efecte de Triunghi al Bermudelor).

Ce îl poate face pe un bărbat să lovească o femeie? Să o bruscheze? Antropologii ar putea să caute până către Cuaternar, ca o răzbunare pentru zecile mii de ani de matriarhat. Dar asta e mentalitate de plutonier prost. Să te răzbuni sau să te descarci pe unii, pentru ceea ce ți-au făcut alții ție. Tot comportamente rudimentare, tipice pentru societăți arhaice, se pot invoca și în cazul ciobanilor (la figurat, nu la propriu), fie că locuiesc la țară, fie că viețuiesc în orașe, la bloc. Dar când agresorul e un avocat? Vorba aceea, om cu diplomă, cu patalama de ”domn”.