În urmă cu mai bine de 20 de ani, Beni Varga a avut un accident teribil. A fost lovit de tren. A rămas în viață, dar prețul a fost cumplit: și-a pierdut ambele picioare și mâna dreaptă. Înainte de ajunge la spital, a zăcut aproape o oră între șine până a fost zărit. Nu știe dacă a fost aievea sau doar o halucinație cauzată de durere, dar spune că atunci a văzut-o pe Fecioara Maria.

În urmă cu doi ani, colega mea Dora l-a găsit în Gheorghieni, un sat aflat la câțiva kilometri de Cluj-Napoca. Departe de a-și plânge de milă, Beni Varga era unul dintre cei mai liniștiți și împăcați oameni din lume. Picta și trăia din asta. Avusese chiar și o expoziție internațională la care a vândut toate lucrările. Își amintea că înaintea de a se muta de la Odorheiul Secuiesc lângă Cluj a fost vizitat de de o doamnă care văzuse un reportaj cu el la televizor. Care i-a spus că a renunțat la gândurile sinucigașe după ce a aflat ce i s-a întâmplat lui.

Altceva m-a surprins însă din povestea lui. Și din liniștea pe care o transmitea în jurul lui. Tema picturilor pe care le realizează. Cele mai multe dintre ele sunt cu peisaje montane. Un verde crud și plin de viață. Un verde care te îndemna să-ți pui rucsacul în spate și să bați munții. Dorei i-a mărturisit că, în tinerețe, drumețiile erau una dintre pasiunile lui.

Și atunci am înțeles de unde venea detașarea și împăcarea lui cu viața – Beni Varga continua să călătorească în și prin tablouri. Era acolo, pe văile și pe dealurile lui. Într-un fel l-am invidiat. Pentru că, din două tușe, reușea să ajungă în locuri pe care noi, cei aparent ”întregi”, rar avem timp și reușim să le vizităm.

P.S. Într-un final mi-a căzut și mie în mână noul Mesagerul Clujean. Care deschide primul număr cu subiectul… Beni Varga. Le mulțumesc că mi-au reamintit de poveste.De furt jurnalistic nu-i pot acuza. Au făcut-o, înaintea lor lor cei de la Libertatea . Încă din 2007. Culmea ”coincidenței”, Citynews.ro (patronat, ca și Mesagerul, de același Liviu Alexa) deschide newsletterul de azi cu povestea clujeanului care a dat în judecată FIFA pentru un teoretic furt al unei idei care ar fi revoluționat fotbalul mondial. Perseverența clujeanului e de admirat. Nu și a colegilor de presă care reîncălzesc o poveste care a fost prezentată pe larg în Transilvania Sport și apoi, în ziarele centrale, în urmă cu mai bine de 10 ani.