Când românii vor simți cu adevărat sărăcia și foamea, Băsescu va continua să arăte cu degetul către ”odioasa coaliție pusă în slujba și mai odioșilor capitaliști occidentali (sau, ruși dacă va fi nevoie)”. El va fi, din nou, călărețul pe cal alb, cu lancea Sfântului Gheorghe în mână, gata să străpungă burdihanele nesătuilor balauri și moguli. Îmbătat de sângele ”dușmanului de clasă” și de gustul răzbunării, poporul îl va mai urma o dată.

***

De ce este atât de liniștit Traian Băsescu atunci când spune că decizia de renumărare a voturilor nule, anunțată astăzi de Curtea Constituțională, este una ”democratică”? Pentru că îi convine. Pentru că orice tergiversare pe care o poate pune în cârca ”dușmanului” îl face să câștige timp, distrăgând atenția românilor de la o realitate dură: la ora actuală, Băsescu nu are soluții.

Când câștigi cu jumătate plus 1% din voturile exprimate de ceva mai mult de 50% dintre alegători, nu poți conduce o țară doar după capul tău ”în numele poporului”. Pentru a avea legimitate morală (nu vorbesc de cea legală – de asta se ocupă avocații, și ei sunt în stare, de la o zi la alta, să găsească justificarea necesară pentru orice situație), Băsescu are nevoie de un guvern, chiar dacă nu de uniune națională, măcar cu o largă majoritate parlamentară.

E evident însă, că la ora actuală, nimeni nu se mai urcă în vaporul lui Băsescu fără infinite precauții și garanții. Și fără a pune condiții clare. Astfel, Băsescu trebuie să cedeze, dar cum nu a lăsat nicicum până acum imaginea uni om care să lase din pretenții (și nu cred că s-a schimbat peste noapte), posibilitatea de a avea guvern foarte curând nu se întrevede. În aceste condiții, posibilitatea de a induce idee că de vină pentru amânarea negocierilor sunt cei care contestă votul, îi vine ca o mănușă.

Mai mult, tot contestatarii vor fi de vină pentru că nu avem buget, pentru că am putea pierde împrumutul de la FMI, pentru că leul s-ar putea devaloriza la cotații istorice, cu toate implicațiile care pot decurge de aici. Una dintre ele este extrem de gravă – un euro cotat la 5-6 lei sau chiar mai mult ar pune populația în imposibilitate de plată a creditelor de consum și imobiliare contractate în ultimii ani. Implicit la executarea lor și adjudecarea imobilelor cu care au garantat la sume derizorii față de cele de achiziție.

Un astfel de scenariu a fost postat pe blogul senatorului Iulian Urban și circulă pe mess în ultimele zile. Ce rezultă din această poveste lansată deja la apă? Pe scurt: că un grup financiar străin a programat de mai bine de doi ani situația de acum, că același grup a sprijinit contracandidatul lui Băsescu și că trage sforile ca în România criza să se adâncească, pentru ca, în 2010, același grup financiar să achiziționeze activele imobiliare ale românilor la prețuri de nimic.

Cel puțin la prima vedere, acest scenariu e plauzibil (chiar dacă bancherul anonim care dezvaluie ”schema” este unul scornit de imaginația autorului) pentru că pornește de la premise corecte – lipsa unui guvern stabil poate duce la toate acele efecte descrise.

Diferența e că toate aceste efecte nu sunt cauzate de vreo conspirație mondială, ci de bătălia care continuă, și după alegeri, între cele două tabere. Băsescu are însă mingea la fileu – când românii vor simți cu adevărat sărăcia și foamea, va arăta cu degetul către ”odioasa coaliție pusă în slujba și mai odioșilor capitaliști occidentali (sau, ruși dacă va fi nevoie”. El va fi, din nou, călărețul pe cal alb, cu lancea Sfântului Gheorghe în mână, gata să străpungă burdihanele nesătuilor balauri și moguli. Atunci vor zbura cu adevărat capete la picioarele poporului revoltat. De ar mai fi fost în viață, Che Guevara ar fi putut fi invidios pe Băsescu.