Până astăzi, mai pe după-amiază, habar nu aveam cui îi pasă dacă a căzut sau nu Guvernul Boc II. Trecusem pe la poștă să-mi ridic cărțile trimise de Polirom (”Moartea lui Bunny Munro”, de Nick Cave; ”Băieții de pe strada noastră”, de Naghib Mahfuz și ”Țara mlaștină”, de Seamus Heaney -- scriu textul ăsta și cred că una dintre ele intră în ”studiu” ). Am ajuns la Direcția pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cluj, să iau de la un prieten două din cele trei filme promise, ambele de animație: ”Persepolis” și ”The Tripletes of Belleville”.

Din una în alta, mă întreabă dacă știu ce s-a întâmplat cu moțiunea de cenzură. Dacă a picat sau nu Guvernul? ”Păi, chiar te interesează?”, îl întreb. Da, mi-am dat seama că îl interesa. În urmă cu o zi, actual director al Direcției fusese convocat la București ”pentru lămurirea situației”. Explicația e simplă. Ajunsese director pe filiera PSD și, evident, asta era marea problemă a (încă în acel moment) Guvernului Boc: să curețe deconcentratele de oamenii social-democraților.

Mi-a mijit un zâmbet. Prietenul meu împarte încăperea cu alți doi foști directori ai Direcției. Ambii și-au ocupat posturile prin concurs și ambii au fost înlocuiți la schimbarea Guvernului. ”Se mai aduce încă un birou aici?”, mi-am întrebat, mai în glumă, mai în serios prietenul. După care am adăugat: ”Io nu știu de ce e atâta bătaie de cap. Oare nu ar fi mai simplu ca, în fiecare direcție deconcentrată să existe câte trei-patru oameni (câte unul de la PSD, PD-L, PNL și UDMR) care să schimbe scaunul de director între ei, în funcție de cine e la guvernare?”.

Apoi mi-am dat seama cine sunt singurele persoane cu adevărat interesate de căderea Guvernului. Cele care riscă să-și piardă scaunul și, implicit, subordonații acestora. În viața celorlalți cu sau fără Boc premier, oricum nu se schimbă ceva. Eu, cel puțin, îmi pregătesc un ceai, pentru că afară mercurul a coborât până la 4 grade în termometru și, în Grigorescu, preț de câteva minute, ploaia s-a transformat în burniță. Între timp ascult Nick Cave și apoi, cel mai probabil, o să mă uit le ”Persepolis”. Ori o să citesc una dintre cărțile primite.