Cum l-au legitimat timisorenii pe Ceausescu (III)
Cea mai mare greșeală care se poate face în democrație e să-ți închipui că reprezintă un sistem perfect. Așa ajungi să te raportezi la ea în termeni de moralitate sau imoralitate. De aici și până la situații de genul celei petrecute la Timișoara, unde, în numele victimelor din 89, localnicii s-au comportat precum minerii lui Iliescu din 89, nu e decât un pas.
***
Citește și primele doua parti ale articolului:
De ce Coposu s-ar fi aliat cu Geoana (I)
Implinirea profetiei lui Brucan (II)
***
Pe 22 noiembrie 2009, la aproape 20 de ani de la celebra previziune a lui Silviu Brucan, românii au votat în primul tur al alegerilor prezidențiale. Una dintre temele majore ale zilei au fost cozile imense de la secțiile de votare, în special de la secțiile speciale. Într-un final 53% dintre români și-au exercitat votul. Asta chiar dacă mulți au rămas la ora 21 pe dinafară, iar alții au renunțat când au văzut îmbulzeala. Cu mult peste orice estimări și previziuni. Cu peste un milion de alegători mai mult decât la alegerile parlamentare din 2004 și cu mai mult de 2 milioane de alegători față de alegerile europarlamentare din primăvara acestui an.
Ce a provocat această mobilizare bruscă și deloc anticipată? Personal (am afirmat-o și în acel moment), consider că momentul cheie al acestei dezmorțiri s-a produs cu o săptămână înaintea primului tur, după dezbaterea de la Cluj dintre Crin Antonescu și Traian Băsescu. Replicile schimbate, în special referirea lui Traian Băsescu la moartea primei soții a lui Crin Antonescu au trezit interesul amorțit al opiniei publice în privința alegerilor. Dintr-o dată, ceea ce părea o confruntare în doi ”răi”, Băsescu-Geoană, s-a transformat în una în trei, în ecuație intrând și Crin Antonescu.
Tensiunile au crescut câteva zile mai târziu, în momentul anulării primei dezbateri de la București. Mai mult, chiar dacă finala s-a dovedit, în cele din urmă, a fi tot între Băsescu și Geoană, electoratul lui Crin Antonescu a devenit o miză extrem de importantă pentru cei doi combatanți rămași în cursă. Fiecare dintre cei doi au încercat să și-l acapareze prin metode diferite. Băsescu s-a revendicat ca fiind de dreapta, Geoană s-a coalizat cu Antonescu, oferindu-le liberalilor postul de premier și făcând concesii importante din programul electoral (printre care, cea mai importantă, cea legată de cota unică).
Răspunzând unui comentariu la un articol precedent, am făcut o comparație frivolă, pe care o repet pentru cei care nu au citit-o. În urmă cu mai bine de trei ani, căutam să-mi iau mașină. Decizia finală trebuia să o iau între o Skoda Fabia și un Seat Ibiza. Ambele au același motor, aceeași platformă dezvoltată de Volkswagen-Audi, același preț de pornire. În acel moment am început negocierile cu dealerii, legate de dotări suplimentare, avans, termene de plată, refinanțare a valorii reziduale de leasing. Oferta celor de la Seat a fost, din acest punct vedere, superioară – am luat mașina cu un avans de 5% și am un an de refinanțare a valorii reziduale. Și dotările suplimentare erau superioare. Nu cred că poate cineva judeca această negociere, faptul că am acceptat oferta mai avantajoasă, în termeni de moralitate ori imoralitate.
La nivel macro, aceasta este și democrația. O negociere. O negociere de putere. Și cea mai mare greșeală care se poate face (și s-a făcut – în numele iluziei create de acel sistem perfect) e să o judeci în termeni de moralitate și imoralitate. Orice avantaj pe care îl obții în urma unei negocieri poate fi calificat ca fiind imoral de către adversari și just (și meritat) de către simpatizanți.
Aplicarea moralității ca unic principiu în politică poate duce la situații absurde, de genul celei întâmplate marți, la Timișoara. O parte dintre timișoreni s-au simțit lezați și insultați de prezența lui Geoană (alături de Antonescu și Ciuhandu) în Piața Operei. Au ieșit în stradă și au protestat. În cele din urmă mitingul pro-Geoană a fost anulat. Și așa s-a ajuns la situația absurdă ca în numele celor care au murit în Piața Operei din Timișoara pentru libertate de exprimare (printre altele) să fie suprimată tocmai libertatea de exprimare!
Cu această ocazie am aflat de existența unei hotărâri stupefiante a Consiliului Local din Timișoara prin care manifestările publice din Piața Operei sunt interzise. Această hotărâre dă măsura exactă a greșelii majore pe care o fac cei care îi atribuie democrației caractere morale. În primul rând e ilogic ca în numele unui simbol politic (revendicările celor din 1989 sunt, prin esența lor, politice) să interzici acțiuni politice. Dimpotrivă, tocmai această simbolistică este cea care ar fi trebuit să impună acel spațiu ca unul al dezbaterilor, al confruntărilor libere de idei.
Mai mult, hotărârea în cauză legitimează o acțiune de represiune. Ce s-ar întâmpla dacă, în viitorul mai apropiat sau îndepărtat, un dictator ar ajunge la putere în România, iar timișorenii ar ieși în Piața Operei să protesteze împotriva lui? Interdicția i-ar oferi acelui dictator acoperirea legală să o reprime. Până la urmă hotărârea în discuție legitimează inclusiv represiunea lui Ceaușescu.
Aceeași hotărâre a Consiliului Local mai are un efect: timișorenii care au protestat împotriva lui Geoană în Piața Operei au încălcat tocmai legea pe care o invocă. Iar legea nu poate fi aplicată prin încălcarea ei. Desigur, ar putea invoca scuza provocării, dar această scuză este aplicabilă (în drept) doar atunci când răul este iminent și nu poate fi înlăturat altfel. Atâta timp cât există Jandarmerie, Poliție și Justiție (iar mitingul pro-PSD fusese în prealabil anunțat) existau și alte căi prin care legea putea fi respectată. Protestând în Piața Operei în numele aplicării acelei hotărâri a Consiliului Local, manifestanții s-au substituit practic organelor care aveau autoritatea să facă acest lucru. Același lucru l-au făcut și minerii în iunie 1990 – s-au substituit organelor autorității pentru a-i îndepărta pe cei care protestau în Piața Universității din București împotriva unui președinte imoral (dar nu și ilegal după 20 mai 1990), Ion Iliescu.
Iar substituirea organelor autorității, încălcarea discreționară a unei legi sub pretextul aplicării ei (!), nu e doar ilegală, ci și anarhică. Anarhism în numele democrației.
Episodul Timișoara nu a fost singurul moment care a încins spiritele în partea a II-a a campaniei electorale. El e fost precedat de o mizerie: filmulețul păstrat la ciorap de Dinu Patriciu timp de cinci ani, în care Băsescu ar lovi cu pumnul (sau ar împinge) un copil, de clipuri și site-uri injurioase pe internet și a culminat cu vizita făcută în miez de noapte de Mircea Geoană acasă la Sorin Ovidiu Vântu, urmată de dezvăluirea făcută de Vântu, în direct la Realitatea TV, că, în urmă cu cinci ani, l-ar fi ajutat pe Traian Băsescu în campania electorală împotriva lui Adrian Năstase, declarație confirmată de Mircea Dinescu, pe atunci realizator de emisiuni la Realitatea TV.
Dacă pe unii aceaste provocări (pentru că e evident că la Timișoara a fost vorba de o provocare, căreia localnicii i-au răspuns greșit) și mizerii i-au dezgustat, pe mine, deloc paradoxal, m-au bucurat. Ele relevă o stare de disperare și confuzie a ambelor părți implicate în competiția electorală. Iar această disperare e generată tocmai de acea prezență masivă la vot, peste estimări, din primul tur.
Nimeni nu poate spune cu exactitate (doar să speculeze) cine au fost acei votanți ”în plus” față de ultimele alegeri. Și nici cu cine au votat. Desigur, cea mai plauzibilă explicație, în condițiile în care Crin Antonescu este cel care a obținut mult peste scorul tradițional al partidului, iar vizibilitatea lui a crescut doar pe ultima sută de metri, e că acești votanți s-au îndreptat preponderent către candidatul liberal. Dar aceasta e doar o ipoteză, pentru că institutele de sondare a opiniei publice care au realizat exit-poll-uri au fost luate prin surprindere și nu au avut pregătite întrebări pe această temă.
Apoi, disperarea și confuzia a fost cauzată și de faptul că miza cea mai mare, atât a lui Geoană, cât și a lui Băsescu, pentru turul II a fost electoratul liberal – fie să-l convingă să-l voteze, fie să-l demoralizeze și să-l facă să rămână acasă. Atâta doar că mesajele lor nu erau compatibile cu alegătorii lui Antonescu. Pentru că măcar atâta lucru au putut afla aceleași institute de sondare – faptul că Antonescu a avut cel mai educat electorat. Adică exact acel electorat pe care e greu să-l duci la urne cu autocareleori cu pungile cu făină și ulei.
Prieteni din mai multe colțuri ale lumii, plecați de mai mulți ani din țară, mi-au transmis, cititind pe internet ce se întâmplă în România, că, până la urmă, nu e nimic nou. Mizeriile sa practică, și încă la un nivel mult mai performant, în toate democrațiile lumii. Evitarea dezbaterilor pe proiecte, alianțele ”împotriva firii”, intruziunile în viața privată, exploatarea fiecărui gest sau scăpare, nu sunt invenții autohtone, ci practici testate si verificate de sistemele democratice.
În toate democrațiile există această tendință de a-i îndepărta pe alegători de la urne. În fond, cu cât mai puțini cetățeni își exercită votul, cu atât mai puțini trebuie mulțumiți și/sau manipulați, față de tot mai puțini trebuie să-și țină promisiunile făcute în campanie. Iar presiunea asupra lor e cu atât mai mică.
Da, într-un final, au înțeles și românii (măcar o parte dintre ei) că democrația nu este acel sistem perfect care să înlocuiască în mentalul lor sistemul perfect livrat de propaganda comunistă. Că democrația este doar un sistem suportabil (cel mai suportabil din ceea ce a inventat istoria până acum) în condițiile în care îi înțelegi regulile și le aplici. Acceptând ideea că până și un lider-simbol precum Corneliu Coposu ar fi putut să se alieze cu Geoană. Ori cu Băsescu (ceea ce pentru opozanții lui Băsescu ar fi fost, de asemenea, imoral).
Iar dacă te încăpățânezi să te raportezi la un sistem ideal, riști să ajungi în situații absurde precum cea de la Timișoara.
***
Bună dimineața, România! Au trecut 20 de ani de când Silviu Brucan a spus: ”Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de…”
ok… daca nu vorbim de decenta si moralitate in politica.. te rog, gaseste-mi si mie un cuvant din DEX (comun) despre participarea lui Iliescu in 1990 la celebrarea mortilor Revolutiei… il tin minte si acum pe cioclul asta nenorocit cum statea cu capul in pamant, indurerat cica… sau pentru politica trebuie sa avem un dictionar special… ? ca politica este in general un sistem cu dublu limbaj, este bine stiut… dar cum sa-i judecam… valorile? dupa care dictionar, reper?
Despre Brucan… io-s de părere că treaba cu cei 20 de ani a scos-o așa la nimereală… Ori a auzit-o și el pe undeva, ori a citi prin vreun ziar occidental. el era de fapt papagalul ziarelor occidentale; citea apoi se dădea rotund cât de beton e…
N-a scos-o la nimereala, mosul chiar a fost un om citit si umblat prin lume, chiar daca nu eram de acord cu ideile lui, nu era nici prost, nici lipsit de educatie
de ce spun ca judecarea democratiei in termeni de moralitate e nepractica:
in esenta, democratia e o negociere de putere, intre politicieni si alegatori, (si intre politicieni intre ei) – tu le dai votul, ei trebuie sa-ti dea ceva in schimb: legi, protectie sociala, stima de sine (te simti mandru ca esti roman) etc; daca nu-ti ofera ceea ce au promis, ii schimbi;
negocierea e insa, la randu-i, imorala
, e un compromis, si porneste de la ideea ca, pe de o parte, cineva are posibilitatea sa ofere mai mult decat propune, iar, de cealalta parte cineva cere mai mult, chiar daca s-ar multumi si cu mai putin (arareori se ofera din start pretul corect atat din partea ofertantului, cat si a solicitantului) – de aici caracterul imoral al negocierii;
in aceste conditii zic ca e nepractic sa judeci democratia din punct de vedere moral; in conditiile in care accepti lucrul asta si nu mai ai mari expectante, nu ai nici mari deziluzii, si atunci de concentrezi pe problemele practice.
stiu suna un pic cinic si… imoral
ce spun acuma, dar nu cunosc un sistem mai suportabil decat democratia; cum sa fiu mai explicit? daca nu-l pot trimite pe scaunul electric pe un criminal pentru crima comisa, ma bucur daca-l bag la puscarie pentru evaziune fiscala (cazul Al Capone); daca nu pot extirpa raul, macar pot incerca sa-i limitez efectele
Domnule Mihai, multumim pentru lectia de istorie si politica aplicata. Am citit oarecum in diagonala textele dvs. fiind destul de lungi, asa incat cer scuze cu anticipatie daca fac erori …,
.
) )
1. dar am o mica observatie legata de Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Doinea Cornea et. co.
“Pentru convingerile sale politice [Iuliu Maniu] a fost condamnat la inchisoare pe viata de catre comunisti.” Ceea ce e frumos in aceasta poveste, e ca Maniu nu a negociat. Asta inseamna sa fii om inainte de a fi politician. Asta inseamna sa te sacrifici pentru convingeri si nu sa faci deal-uri cu adversarii pentru binele vremelnic sau interese marunte. Era usor pentru Maniu sa “negocieze rational” asa cum spuneti, in loc sa infunde puscriile. Asta inseamna sa crezi in idealuri si nu in “avantaj client” sau pentru optionale suplimentare incluse. Si asta NU a facut Antonescu!
In pofida binelui personal si al propriei familiei, in pofida interesului personal, Doinea Cornea a trimis occidentului o scrisoare in care anunta ce se intampla aici. Si a repetat acest gest de peste 30 de ori, refuzand (la acel moment) sa inteleaga “rational” ca securitatea ii oferea toate platformele si optionalele in timp ce occidentul nu-i putea da nici macar motorul.
Iar asta ar trebui sa fie o lectie pentru noi toti, o lectie care ne spune ca exista si o alta abordare decat cea rationala, o abordare pe care se pare insa ca nu o puteti admite fiind orbit de avantajele optionalelor oferite de o anumita tabara.
Sunt sigur ca la fel de irational a procedat si Coposu, si mai cred ca Maniu nu l-a aparat Codreanu pentru ca urma sa se alieze cu el – asa cum face Antonescu – ci pentru ca, asa cum a spus, “oamenii politici sunt adversari, iar nu canibali”. Motivatia sa a fost, asadar, una morala si nu de “avantaj client” in negociere.
…
2. o observatie legata de moralitate, dubla masura si perversitate (in sensul inocent al termenului):
Sunt tentat sa spun ca sunteti norocos, domnule Mihai, alaturi de unul dintre comentatori, pentru ca nu aveti simboluri. E frumos sa poti gandi liber. Liber de tabuuri si simboluri absurde, de dumnezei buni sau rai, ori de absolutul binelui sa raului vreunui politician.
Insa, din pacate, nu pot sa fac asta. Dumneavoastra nu sunteti liber de acesti dumnezei decat atunci cand o cere argumentatia. Cand e vorba de Timisoara, simbol al luptei anticomuniste, care ii interzice lui Geoana sa profaneze si sa confiste relicve si moaste ale anticomunismului, cand cetateni ai Timisoarei, in afara agitatorilor oportunisti, refuza sa cautioneze tradarea luptei anticomuniste a liderilor PNTCD si PNL, intr-un spatiu interzis prin consens oricaror manifestari si cu atat mai mult celor politice.
Insa nu mai sunteti la fel de liber atunci cand simbolurile pot fi aduse in discutie ca argumente. La fel a facut si nefericitul acela de penetist care il invoca pe Coposu si la fel faceti si dumneavoastra cand invocati autoritatea morala (incontestabila) a Doinei Cornea.
Sper ca nu urmeaza sa-mi raspundeti ca, in pofida avantajelor si intereselor personale, Antonescu a negociat si a ales in mod rational cea mai buna oferta in interesul poporului
…
3. am o mica observatie legata de simboluri si tabu-uri permise …
Va mai ofer un argument, apropos de optionale si avantaje. In mod rational, excluzand afectivul din discutie asa cum doriti, cel putin in prima instanta, Antonescu ar fi trebuit sa accepte varianta lui Basescu care ii oferea inclusiv postul de premier pentru PNL cu conditia ca guvernul sa fie facut de PNL si PDL. Oare de ce nu a acceptat Antonescu aceasta “optiune” nesperata? E mai frecventabil PSD decat PDL?? E cu adevarat PSD raul mai mic decat PDL?? (Cine stabileste asta? Cu ce drept si pe ce baza?
Nu. E aceeasi dubla masura: acceptam rational varianta cea mai optima a PSD. Daca, insa, oferta PDL e mai buna, atunci o refuzam frumos din motive afective si morale. Asta nu e cumva ipocrizie?
Erata:
am comis cateva greseli – sper sa nu ma descalifice cu totul :p
2. Cand e vorba de Timisoara [...] cu atat mai mult celor politice, atunci nu avem nevoie de simboluri aberante si retrograde care ingradesc libertatea de exprimare pentru care am murit in ‘89.
Insa nu mai sunteti la fel de liber atunci cand simbolurile anticomuniste, precum Coposu sau Cornea, pot fi aduse in discutie ca argumente pentru alianta PSD+PNL+PNTCD.
Inca o observatie: Nu totul e de vanzare precum automobilele. A renunta la demnitate in numele avantajelor e o chestiune dincolo de interese democratice. Asta nu e negociere politica ci manevrare de sfori ale unor manechine sau marionete sau papusi politice. Politica nu trebuie insemne negociere cu orice pret, la fel cum nu trebuie sa insemne nici prostitutie. Unele lucruri pur si simplu sunt de nenegociat.
“Chred cu tharie” ca se pot negocia detalii, dar nu si demnitatea, principiile si valorile.
…
“Iar substituirea organelor autorității, încălcarea discreționară a unei legi sub pretextul aplicării ei (!), nu e doar ilegală, ci și anarhică. Anarhism în numele democrației.”
Jandarmii si organele de ordine care ar fi trebuit sa impiedice manifestatia conform acelei hotarari, erau acolo nu pentru a impiedica mitingul PSD ci pentru a-i proteja pe manifestantii PSD de protestatari.
Nici o revolutie nu respecta legea – si nu compar manifestarile anti-comuniste cu revolutia. Dar, trebuie sa stim ca, atunci cand autoritatile nu-si fac datoria, sau cand autoritatea abuzeaza de putere, oamenii protesteaza: in democratie mai mult decat in dictatura. Orice armata sau forta de ordine se afla in slujba autoritatii, pana atunci cand aceasta e inlaturata de popor, nu? E posibil sa argumentez superficial. Nu vreau sa generalizez, dar vreau totusi sa spun ca nu e absurda situatia pe care o semnalati.
Pe de alta parte, nu trebuie sa deturnam alte realitati istorice: minerii nu au venit doar sa se substituie organelor autoritatii, ci sa le ajute pe acestea – la chemarea autoritatii neo-comuniste – pentru a planta panselute si pentru a-i indeparta pe golani din spatiul public si, atentie, simbolic.
Maniu a negociat cu Carol al II-lea si a fost cel care l-a adus ca regent in Romania, preferandu-l pe el in locul Reginei Maria. A recunoscut apoi ca a facut o greseala (care a costat destul de scump Romania, asta desi nu exista nicio certitudine ca Regina Maria s-ar fi dovedit ulterior o persoana mai buna). A negociat si cu liberalii, si cu legionarii, cu care a format guverne. Faptul ca, ulterior s-a dovedit ca unele dintre aceste actiuni au fost gresite, nu-i scade cu nimic insa calitatea morala. Pe moment, multi dintre adversarii lui l-au pus la zid pentru deciziile sale (in special cea cu Carol al II-lea) si nu s-au ferit sa-l stigmatizeze pentru asta.
Gesturile pentru care a ramas insa in istorie sunt altele, iar acum se numara printre martirii neamului datorita acestor gesturi.
Asta incercam sa va transmit – ca idealizarea e o greseala, un martir, un simbol, un erou poate face greseli, iar intelegerea acestui lucru (si intelegerea istoriei) e esentiala.
D-voastra insa va grabiti sa trageti concluzii, inregimentandu-ma intr-o tabara si acuzandu-ma de faptul ca nu as avea simboluri, fara sa va puneti problema ca s-ar putea sa am si eu simboluri, doar ca diferite de ale d-voastra. Intamplator sau nu, unul dintre simbolurile mele este Piata Operei din Timisoara, unde mi-a murit o prietena, in timp ce fratele meu se afla la Padurea Verde, la unitatea militara de langa aeroport, unde s-a tras in nebunie in acele zile. Faptul ca acest simbol eu il inteleg ca un spatiu liber de exprimare, inclusiv al opiniilor cu care nu sunt de acord si pe care, la o adica, le-as putea considera jignitoare, este lucrul pe care d-voastra mi-l refuzati, mi-l interziceti. Si ma intreb de ce d-voastra considerati ca ceea ce reprezinta pt dumneavoastra Piata Operei e mai puternic, mai important, superior a ceea ce consider eu ca reprezinta?
3. altfel, habar nu am de unde ati scos acea varianta oferita de Basescu; mi-a scapat momentul in care a facut-o publica; ma intreb doar de ce nu a facut aceasta oferta ”nesperata” (de care amintiti) in 2008, cand PD-L a format guvernul si a ales varianta PSD (tocmai pentru ca Basescu nu a acceptat varianta unui premier PNL) sau, mai tarziu, cand Romania avea nevoie de Guvern si cand putea deschide negocieri reale nu sa se incapataneze sa desemneze premieri care stia ca nu vor fi acceptati de Parlament. Nu PNL a refuzat colaborarea cu PD-L, ci taman invers. Un lucru pe care se pare ca-l ignorati, la fel cum ignorati faptul ca, doar in urma cu 2-3 ani, Basescu a incercat sa distruga PNL (reusind doar sa-l divizeze).
Faptul insa ca mereu aduceti in discutie contextul politic, ma face insa sa cred ca justificarea protestelor din Piata Operei este, cel putin in cazul d-voastra, nu incalcarea unui simbol, ci simpatia fata de Basescu. Iar acest lucru e deja ipocrizie. Fara semn de intrebare.
Da, aceasta e mentalitatea anarhica – nu negociem, ci ne afirmam demnitatea, principiile si valorile. Propria demnitate, propriile principii, propriile valori. Si putin ne pasa ca altii se raporteaza la alte principii si valori. Ale noastre sunt mai bune.
Nu, multumesc, prefer o lume fara simboluri, fara principii si fara valori, decat o lume in care cineva vrea sa-mi impuna propriile lui principii si valori.
Ma mir ca nu stiti despre varianta PNL+PDL …
“Dacă Iohannis va înţelege că trebuie să discute cu toate partidele atunci vom avea o soluţie, dar în nici un caz soluţia Grivco” a declarat Băsescu.” 24 noiembrie 2009
http://www.antena3.ro/stiri/politica/basescu-voturile-nu-se-negociaza-oamenii-politici-sufera-de-dispret-pentru-romani_85792.html
Asta a facut si Doina Cornea, pe care o invocati, din cate imi amintesc. Si asta sustin si eu.
pai asta vine dupa 23 noiembrie, cand deja Geoana si Antonescu deja facusera alianta, iar Basescu incepea deja sa atace electoratul PNL, ca stie ca electoratul PNL va decide presedintele;
personal cred ca cea mai putin imorala solutie e un Guvern PNL – PD-L (ma rog, plus UDMR, care mereu vor fi cu cine e la guvernare), dar o asemenea alianta nu e posibila atata timp cat Basescu nu va negocia, ci doar va incerca sa-si impuna punctul de vedere. Din cauza inflexibilitatii lui s-a destramat Alianta DA, din cauza lui PD-L nu a facut guvern cu PNL in 2008.
iar daca maine va pierde alegerile, Basescu nu va fi invins de la PSD, Iliescu, Vantu ori Voiculescu, ci de liberali și, în nici într-un caz nu are dreptul sa vorbeasca de tradare, pentru ca el a fost cel care i-a tradat pe liberali (iar aici ma refer la electoratul liberal, nu la liderii lor)