Nu. În ciuda a ceea ce își închipuie unii și alții despre mine, vreau să vă asigur că scopul vieții mele nu este să mă distrez pe seama funcționarilor din Primărie. Alte lucruri îmi fac viața frumoasă. Altele sunt visele mele. Măcar de m-ați crede… Singura întrebare pe care nu mi-am pus-o însă e dacă nu cumva unii dintre angajații Primăriei își doresc să devină vedete. Pentru că, de fiecare dată când eu ajung acolo, la ei, la Primărie, ei fac tot ce le stă în puteri pentru a ajunge aici, la mine. Pe blog. Și apoi în ziar.

Așadar. Să recapitulăm. Pe 26 august am depus o cerere pentru un loc de parcare pe strada Donath, în jurul numărului cu 170. Am povestit la vremea respectivă de ce a trebuit să fac un drum în plus. La fel cum am scris despre ce s-a întâmplat în momentul în care m-am dus să cer lămuriri legate de avizul negativ pe care l-am primit la cererea mea. Și mai știți că ceea ce nu s-a putut pentru cetățeanul Goțiu Remus Mihai s-a dovedit a fi posibil pentru ziaristul Mihai Goțiu. Prin urmare știți că pe 16 septembrie, directorul Serviciului pentru Administrarea Parcărilor, Florin Bugnar, m-a sunat și mi-a spus că, în urma verificărilor efectuate, a găsit 14 (patrusprezece) locuri disponibile în zonă. Că trebuie doar ca cei de la Circulație să le marcheze, după care voi primi și eu locul de parcare, fără să mai fie nevoie să depun vreo cerere suplimentară.

// pentru conformitate:

Sunt calm şi relaxat. Nu, nu mă enervează funcţionarii de la Primărie

Cum obții un loc de parcare de la Primărie. Ghid practic și poza cu Goțiu dur

//

Cum spuneam însă, povestea merge mai departe. Vineri seara, pe 9 octombrie, când am ajuns acasă am avut surpriza (plăcută) să văd că s-au marcat locuri de parcare. ”Ura!” aș fi strigat, dacă ora nu ar fi fost destul de înaintată.

Acum trebuie să deschid o paranteză pentru a face o mărturisire: sunt o persoană egoistă. Foarte egoistă. De aceea una dintre distracțiile mele preferate e să le stric bucuria unora dintre vecinii mei. Acei vecini care sunt foarte fericiți să se joace cu ștergătoarele mele de parbriz, din față ori din spate, vecini care au orgasm când rezerva lor de ulei ars ajunge la mine pe parbriz de fiecare dată când, negăsind unde să parchez mașina o las pe aleea din fața blocului. Nu mai pun la socoteală bucuria gunoierilor de la Rosal care, în nopțile în care las mașina pe aleea din spate, se distrează zgârâind-o cu ghena.

Așadar sunt o persoană extrem de egosită și hotărâtă să-i las pe acei vecini și pe gunoierii de la Rosal fără distracție. Așa încât nu am mai așteptat să fiu anunțat care e locul meu de parcare, ci m-am înființat la Primărie, să mă asigur că totul e în regulă. Etajul II. Același Serviciu de Parcări. Același inspector: Sârzea Adriana.

Când m-a văzut am avut impresia că brusc a luat în gură un pumn de nisip și, realizând că nu e suficient de fin, a început să-l macine între măsele.

”Bună ziua. Pentru un loc parcare am venit”

”Scârț, scârț (mă rog, ceva în genul ăsta suna nisipul între măsele). În ce zonă?”

Mă prefac că nu-mi dau seama că se preface că nu m-a recunoscut:

”Donath 170, acum vreo două-trei săptămâni am primit un aviz negativ pentru un loc de parcare. Între timp, săptămâna trecută mai exact, am văzut că s-au marcat locuri noi”

”Scârț, scârț. Da, s-au marcat, dar nu s-au numerotat”

Brusc, parcă dintr-o dată cineva a extras tot aerul din încăpere. Refac mental imaginea cu locurile de parcare. Da, sunt sigur, sunt și numerotate, nu doar marcate. De altfel, ar fi fost aberant ca oamenii să fi marcat și apoi să fi revenit ulterior pentru a și numerota locurile. Inspir, expir, inspir, expir:

”Știți, sunt și numerotate. De vineri”

”Scârț, scârț. Nu sunt numerotate, acum a venit inspectorul de pe teren și mi-a spus că nu sunt numerotate”

Sunt calm și relaxat. Sunt calm și relaxat. Sunt calm și relaxat. Sunt calm și relaxat…

”Știți, vă pot aduce fotografii. Să vedeți că sunt numerotate”

”Scârț, scârț. Aduceți”

E trecut de ora 23.00. Din fericire unul dintre prietenii mei e fotograf profesionist și stă cu mine în bloc. Mi-am permis să-l deranjez și să-l rog să-mi facă niște imagini cu locurile de parcare marcate și… numerotate. Mâine o să i le duc doamnei inspector.

Foto: Nicu Cherciu