Da, Nistorescu chiar îi face campanie lui Băsescu! Cazul Mircea Mihăieş
Nu, nu sunt un fan al lui Mircea Mihăieş. Nu o spun de azi ori de ieri, ci de prin 2005, când celebra (pe atunci) “Ceartă a intelectualilor”, transformată în “Oierii vs. boierii minţii” ne-a găsit în tabere adverse (pentru conformitate, detalii puteţi citi aici şi aici).
Modul în care a fost atacat, însă, ieri, în “Cotidianul”, Mircea Mihăieş, mă face să-mi reconsider poziţia. O însăilare de citate scoase din context, pentru a justifica un titlu, un subtitlu şi apelativul “Limbăieş” (şi culmea, fără a reuşi!), n-au făcut decât să mă umple de greaţă. Un astfel de articol nu are nicio legătură cu jurnalismul. Şi nici cu pretenţiile unui ziar precum cele ale (fostului) “Cotidianul”.
Da, Mihnea Măruţă are dreptate. Nistorescu a fost pus la “Cotidianul” cu o “agendă”. Întrebarea este, însă, în favoarea cui lucrează această “agendă”? Aparent, articolul loveşte în tabăra pro-Băsescu. Este însă atât de jalnic scris (că de argumentat nici nu poate fi vorba), fără a fi măcar semnat (şi asumat), încât nu poate stârni decât reacţii adverse.
Şi atunci, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva Nistorescu (şi Vântu, se înţelege) joacă la două capete. Pentru că, deocamdată, nu face altceva decât să-i convingă pe cei care erau sătui de nesimţirea şi incultura Marinarului să se replieze.
În 2004, Mircea Cărtărescu afirma că a ales să-i facă promovare lui Băsescu, pentru că “nu-l chema Năstase”. Acum suntem într-o situaţie şi mai grotescă decât în 2004. Atunci ne iluzionam că Băsescu ar putea aduce o schimbare, ar putea uni Româniile şi ne-ar putea împăca cu noi înşine. Aveam o speranţă. Acum nu mai avem niciuna. Şi trebuie să alegem (dacă nu apare, printr-o minune, vreo alternativă surpriză pe ultima sută de metri) după criteriile “cel mai puţin mitocan”, “cel mai puţin mafiot”, “cel mai puţin corupt”. Şi, aproape… cotidian, personaje precum Nistorescu, Vântu ori Voiculescu ne arată încotro se înclină balanţa.
nu cred in viziunile alb-negru, fara gri. basescu o fi cu e (nici un politician nu e un inger). nu ma intereseaza. ma intereseaza ce face. aici cred ca avem o mare problema. asteptam de la politicieni, in cazul de fata presedinte, sa faca mult mai mult decat poate face un politician. oriunde pe glob. daca vrem sa ne impacam, schimbam, unim sau despartim – nu e treaba presedintelui. e treaba noastra. presedintele are rolul de a tine cat de cat politicienii in frau. asta zice contitutia noastra de republica semiprezidentiala. adica nici prezidentiala, nici parlamentara. ca asa ne place noua. intre doua. de aceea basescu a starnit atata revolta. fiindca a avut mai multa personalitate decat emil constantinescu. si a avut totusi opozitie printre politicieni. nu ca ion iliescu, care a ramas si seful de necontestat al partidului de guvernamant pana in 2004. problema nu e ce fel de om e traian basescu. problema e, credeti ca mircea geoana sau crin antonescu sunt solutii?
Mircea Geoană nu e o soluţie (cu atât mai puţin varianta din mânecă a lui Iliescu – Oprescu). Despre Crin Antonescu n-am apucat să-mi fac o părere şi se comportă în aşa fel de parcă intenţionat vrea ca lumea să nu aibă o părere despre el. Dar tocmai lipsa de alternativă mă doare. Iar problema cu Băsescu e că i-a ţinut cât de cât în frâu doar pe “ceilalţi” politicieni, nu şi pe ai lui (Berceanu, Videanu, Udrea, Ridzi). Iar dubla măsură nu e o calitate. Mă tot iluzionez că pe ultima sută de metri va intra în competiţie şi Isărescu. Chiar de va fi să mai i-au iarăşi “ţeapă”