De ce oamenii faini sunt facuti sa se intalneasca
Ce sunt oamenii faini? Uite o posibilă definiție. Sunt acei oameni care zâmbesc. Care se bucură de bucuria altora. Care privesc în jurul lor. Cărora nu le e jenă să facă un compliment. Și nici nu le e rușine să vorbescă frumos. Sunt oameni care își pun întrebări și caută răspunsuri. Care citesc și merg la film. Cărora nu le e frică să discute în contradictoriu, iar atunci când o fac nu-l jignesc și nu-l atacă pe cel care nu e de acord cu ei. Cărora nu le e frică să viseze să schimbe lumea și chiar fac ceva în sensul ăsta. Sunt oameni care lasă urme pe unde trec. Iar pe urmele lor calcă alți oameni faini.
Și, în ciuda aparențelor, sunt enorm de mulți oameni faini în lumea asta. Și știți care e cea mai mare bucurie? Acești oameni faini se întâlnesc. Pentru că acesta e destinul oamenilor faini -- să se întâlnească. Chiar dacă, uneori, întâlnirea lor ține, aparent, de hazard. Dar, de fapt, nu e niciun hazard.
Să vă dau un exemplu. Din vară, de când am lansat blogul ăsta, am cunoscut foarte mulți oameni faini. Unul dintre ei, Antoaneta Roman, stă în Canada. Ne-am cunoscut prin intermediul… comentariilor de pe blog. Într-o zi, îmi dă un link. ”Uite, cineva la București, face un lucru fain, merită să-l promovezi și la Cluj”. Era vorba de campania ”Oameni darnici”. Am citit și am dat în lucru. Cum campania și-a găsit adepți și la Cluj, am publicat un material în ”Viața Clujeanului”. Era pe la începutul lui noiembrie. Luni, am ajuns la București. Pentru marți seara am primit o invitație la întâlnirea cu Salman Rushdie, la Teatrul Odeon. În fața teatrului cu cine fac cunoștință? Lia Stoica, inițiatoarea campaniei ”Oameni darnici”. Primise invitație de la același prieten comun, Vasile Ernu.
Cum spuneam, oamenii faini sunt făcuți să se întâlnească, iar întâlnirea lor nu ține de hazard. Acum, vă propun un exercițiu de imaginație: gândiți-vă la o rețea a oamenilor faini! Câte lucruri ar putea schimba în lumea asta! Ei bine, vă spun eu, nu e o utopie. Se lucrează deja la asta 
. Unii au aflat câte ceva despre această rețea. Rămâneți aproape. În curând voi reveni cu amănunte 
.
***
P.S. Uite că am uitat să vă spun că la întâlnirea cu Rushdie, de la Odeon, am avut parte de control corporal mai ceva ca la aeroport. Și că purtător de plete și barbă fiind (așadar profil STAS de taliban ), am avut parte de o atenție sporită. Dar a avut grijă Lia să-mi amintească. Pe blogul ei.
P.S. 2 Ăsta era unul din articolele restante . Coniacul l-am ascultat, și pe Leonard Cohen l-am băut. Sau invers?
Te citesc, Mihai, intr-o perioada in care ies rapid dintr-o stare de cinism/blazare in legatura cu oamenii care a pus stapanire pe mine precoce si indelung. Sa zicem ca te-am gasit (well, eram intr-un mass add pe care l-ai dat tupe facebook, cred, deci nu te-am gasit eu, na) la momentul potrivit.
Poate ca valorizarea de sine corecta si senina e totusi prima conditie ca sa deschizi ochii si sa te bucuri de oamenii faini din jurul tau.
citind primele randuri, ma gandeam daca nu cumva le-am scris eu si le-am uitat pe undeva… atat de mult cred si eu in asta: in oameni faini. si in puterea lor. de-a visa si de-a schimba lumea. nu cred, insa, ca sunt enorm de multi. lumea nu ar fi asa cum e, daca ei ar fi numerosi… sunt mult mai putini decat majoritatea – adica cei in antiteza: intunecati si incruntati, tacuti si uneltitori, lenesi si invidiosi, fara niciun fel de energie si fara lumina…dar atunci cand, din intamplare sau din destin, se intalnesc, se recunosc imediat. si nu se mai despart. uneori, niciodata! si asa, ici-colo, apar intamplari frumoase, proiecte minunate, idei inovatoare. therefore, let’s keep on dreaming: one day, we’ll change the world!
Hehe, exact pe sufletul meu ai scris, boierule
Nici eu nu cred în hazard, dar cred în energii pozitive și frumoase care se atrag 
Vezi că o să profit de noua noastră prietenie și pe luni așa, o să te rog să dai și tu sfoară în țară să se adune și la Cluj, la Adela, ceva dulciuri și jucărele pentru copii, de Sărbători 
Pupez și mulțumesc anticipat!
Oana stie ceva…si eu tot asa te-am gasit, dupa cererea de pe FB, care m-a adus spre blogul tau, si dupa ce am constatat ca esti un om fain am acceptat:) Mi-am adus aminte de o anecdota, un dialog cu varul meu din Brasov:
- Brasovul e un oras fain – zic eu
- Dar si Bucurestiul e fain
- Nu, Bucurestiul e misto.
Sa ne înmultim si sa propasim deci:)
Asta e si teoria mea a partizanilor…
noi chiar daca nu ne stim ne recunoastem… nu e nevoie de epoleti, grade, si functii… ne gasim noi cumva, ne intersectam undeva…
v.ernu
Asa e… se pot schimba multe. Daca vrem cu adevarat si daca o facem IMPREUNA.
“United we stand, Divided we fall”.
Omul nu e programat sa fie solitar, nici egoist… E facut sa traiasca in comuniune cu semenii sai. Si atunci cand mai multe inimi si mai multe minti vibreaza pe aceeasi frecventa, iese ceva bun si frumos de-acolo… Omul creste, se dezvolta, evolueaza, creaza!
Cat de foarte frumos si cat de bine mi-a picat, mai ales ca sunt dupa o perioada in care “omu’ negru” si-a cam intins tentaculele peste mine!!!
Bafta si astept info ref reteaua de oameni faini – dam si test de admitere? Putem face recomandari?