Nu știu cât este legendă și cât este studiu științific, dar pe seama capacităților dezvoltate de șobolani circulă o sumedie de mituri. Cert este că au un simț al perpetuării, conservării și supraviețuirii absolut incredibil. Unii dintre ei au reușit chiar să se ridice pe picioarele din spate și să umble printre oameni. Deghizați în jurnaliști.

Cei din București sunt vizibili și-i vezi seară de seară la televizor. Mă rog cine nu face criză de fiere de la ce vede și reușește să se uite la televizor fără să consume un camion de Triferment. Din când în când, duhoarea lor devine într-atât de insuportabilă, încât trebuie să chemi trupele S.W.A.T. să mai rărească dintre ei. Cade unul, cad doi, dar specia merge mai departe.

Șobolanii de provincie sunt ceva mai discreți. Se mulțumesc să foșgăie, de obicei uită doar câte o codiță la vedere și așa reușesc să se puie. Și fac al dracului de mulți pui. Pentru că asta e o altă caracteristică a speciei – înmulțirea fără control.

Ai crede că pe vreme de criză, ar trebui să se mai rărească și șobolănimea. Ei bine, ăsta e mediul în care se simt cel mai bine. Mizeria generează mizerie, nesimțirea și mai multă nesimțire.

Așadar, ce face un șobolan când resursele se diminuează? Apelează la șobolanii care mai au ceva de ros. Și pe acel oscior care a mai rămas de ros neamul șobolănesc se perpetuează.

Via Tibi Hrihorciuc, dat-am peste un așa focar de șobolănime. Osciorul de ros? Publicitatea electorală. Ar fi ceva rău în asta? Atâta timp cât este marcată ca publicitate, nu. Publicitatea e una dintre principalele surse de venit a majorității instituțiilor media. Publicitatea mascată, publicitatea prezentată sub forma materialelor și articolelor de presă e însă unul dintre semnele distinctive ale șobolănimii din presă.

Și o întâlnești peste tot: la Cluj, la Iași, la Brașov, pe Dâmbovița, la Alba-Iulia, la Arad. Mai jos aveți o listă de link-uri. Dacă aveți răbdare și vă ține stomacul, o puteți accesa și apoi să răspundeți la câteva întrebări:

1. Care este șansa ca jurnaliști din Cluj, Iași, Brașov, Dâmbovița, Alba-Iulia și Arad să-l prindă pe Traian Băsescu la interviu în timpul campaniei electorale?

2. Care este probabilitatea ca fiecare dintre acești jurnaliști, care nu se cunosc între ei și care lucrează în orașe diferite să-i pună exact aceleași întrebări lui Traian Băsescu?

3. Și să primească aceleași răspunsuri?

4. Și niciunde să nu apară atenționarea de ”publicitate” ori ”publicitate electorală”?

La prima vedere pare ceva imposibil. Și chiar ar fi dacă nu am ține cont de capacitățile de comunicare absolut extraordinare și încă neexplicate științific ale șobolănimii. Acele capacități care îi ajută să comunice telepatic prin pereți, prin betoane, pe zeci, sute și mii de metri și kilometri distanță. Capacități care îi ajută să evite un pericol ori care le indică o nouă sursă de hrană. Un nou oscior de ros. Iar eu altă explicație nu văd. De aveți alta, spuneți-mi și mie.

***

Așadar, de vreți să vă convingeți, minunați-vă:

Monitorul de Cluj

Citynews

Unirea (Alba Iulia)

Glasul Aradului

Dâmbovița

Bună Ziua, Brașov

Dacă vreți să vă distrați dați un search pe Google (că tot îi place lui Traian Băsescu Google ) cu prima întrebare din ”interviu” ”Domnule Preşedinte, în primul rând aş dori să vă întreb de ce candidaţi pentru un nou mandat?”. În ciuda numărului mare de cuvinte folosite o să aveți surpriza să primiți peste 46.000 de rezultate!!! Ziare locale, bloguri, agregatoare. ”Domnule Preşedinte, în primul rând aş dori să vă întreb de ce candidaţi pentru un nou mandat?” e întrebarea care le-a venit ”în primul rând” în cap câtorva mii de jurnaliști și blogeri români!!! Sau de șobolani?

***

P.S. Și o întrebare personală: Citynews.ro nu era site-ul ăla care nu făcea publicitate electorală?