Despre "caca", "pipi" si amintiri de la Cluj, cu Catherine Millet
“În cea mai recentă carte a mea (care urmează să apară în România în curând – n.m.) sunt şi câteva amintiri despre prima vizită la Cluj”, a povestit astăzi scriitorul şi criticul de artă Catherine Millet, cu ocazia primirii titlului de Doctor Honoris Causa a Universităţii de Artă şi Design (UAD) Cluj.

Foto: Vakarcs Lorand/Adevărul de Seară
Celebră pentru pentru romanul autobiografic “Viaţa sexuală a Catherinei M.”, tradus şi publicat în 2 milioane de exemplare în întreaga lume, în care sunt descrise aventurile sexuale din jurul vârstei de 30-40 de ani, Catherine Millet a vorbit despre arta contemporană, dar şi prima ei experienţă pe malul Someşului.
“Veneam de la Bucureşti cu un tren de noapte şi am fost aşteptată, cu o maşină, la gară. De la gară am nimerit în spatele unei căruţe în care era un ţăran cu căciulă de astrahan pe cap. Mi-am zis “Uite, săraca de mine, unde am ajuns eu să vorbesc despre arta contemporană”. A doua zi am ajuns însă în această sală, care era la fel de plină ca acum, cu persoane interasate de ceea ce spuneam”, a afirmat Millet.
În discursul magistral, de primire a titlului de Doctor Honoris Causa a UAD, Millet, fondator şi director de redacţie a unei celebre reviste de artă din Paris, “Art Press”, s-a referit la banalizarea artei contemporane. “Opera artistică a ajuns să se fetişizeze” a afirmat criticul francez, care a dat numeroase exemple de lucrări de artă şi experimente care au apelat la fecale, “caca” şi “pipi”, dar şi alte ciudăţenii, precum pisoare ori cranii umane încrustate cu diamante.
“Arta şi-a pierdut perenitatea” şi “toate creaţiile artistice sunt acum pe acelaşi plan” sunt două dintre concluziile Catherinei Millet, care afirmă că “nu înţeleg prin ce proces oamenii cumpără la preţuri exorbitante, “opere de artă” care nu sunt decât obiecte derizorii. Mă întreb cum se pot da atâţia bani pe un pisoar, o cutie cu excremente, o vitrină plină cu mucuri de ţigări ori pe tablouri monocrome? Un posibil răspuns ar fi că banii nu înseamnă mare lucru. Altul că acei colecţionari care cumpără obiecte derizorii ca opere de artă, nu fac decât să se joace, manifestându-şi dezinvoltura faţă de aceste opere. Faptul că aceşti colecţionari cumpără şi revând foarte repede operele de artă mă face să-mi pun întrebări asupra perenităţii operelor de artă”, a mai spus Millet, adăugând “capitalismul nu face decât să ia în derâdere propriile lui valori”.




[...] Despre “caca”, “pipi” si amintiri de la Cluj, cu Catherine Millet [...]