Am renunțat de mult să mai visez că prostituția și prostia or să dispară vreodată de pe pământ. Asta nu înseamnă că am depus armele. Dacă nu poți extirpa răul, măcar încerci să-i limitezi efectele.

Ieri, la un articol mai vechi de pe blog, la comentarii, cineva încerca să mă aducă pe ”calea cea dreaptă” în problema Roșia Montană. La început a folosit argumente servite de-a valma de compania canadiană (care nu au reușit decât să-mi provoace un zâmbet amar legat de puerilitatea lor). Apoi, mi-a servit ”argumentul suprem” – un articol publicat în Evenimentul Zilei, pe 10 august: ”Roșia Montană a Finlandei” se cheamă.

Ăsta e unul dintre avantajele (sau dezavantajele?) edițiilor online: păstrează mereu la îndemână proba. Dovada. Mărturia. O mostră de prostituție și prostie de la un loc. Pentru că niciunde nu apare mențiunea ”publicitate”, așa cum ar fi normal în cazul unor astfel de articole. Mai mult, materialul e asumat sub semnătură, de redacție.

Am trăit, văzut și citit multe în 16 ani de presă. Greața provocată de astfel de tentative de manipulare grosieră a rămas însă aceeași de fiecare dată. În esență care este mesajul articolului? Că uite ce deștepți sunt finlandezii care au permis exploatarea cu cianuri a aurului, nu ca fraierii de români care se opun. Că ei au acum locuri de muncă, ba mai mult, în zonă se mai face și turism iar renii vin și se adapă din iazul de decantare!

O primă mențiune: faptul că într-o altă țară, într-un alt loc, se face o tâmpenie, nu este un argument. Asta deși pentru ”autorul” articolului, dispariția de pe 850 de hectare de exploatare a copacilor nu pare a fi o problemă. Cel mult un ”oarecare” sacrificiu. ”Pe cele 850 de hectare de exploatare, copacii au dispărut, iar singurul lac de aici este iazul de decantare. E drept că nu trebuie să ai alte pretenţii de la o mină”, se scrie în articol. E printre puținele idei corecte ale materialului. Așa e! Nici nu poți avea alte pretenții de la o asemenea mină!

O altă idee corectă care îi scapă, fără să-și dea seama: ”Pesemne, zona era cândva foarte populară pentru populaţia de reni. Câţiva mai vin şi astăzi în aria ocupată de mină, imaginea lor pe marginea unui iaz de decantare fiind una inedită, însă în niciun caz binevenită.” Din nou corect: nici eu și cred că nici chiar ”autorul” n-ar vrea să fie în pielea renului care a băut din iazul de decantare…

Dar adevărurile se opresc aici. Pentru că, dincolo de afirmații și insinuări, articolul nu mai spune nimic. Mă rog, nimic despre cât de mulțumiți sunt la modul real muncitorii (și nu conducerea) care lucrează acolo. Cât de confortabil se simt ceilalți membri ai comunității care trăiesc în preajma minei. Cât timp va dura exploatarea. Ce se va întâmpla cu minerii după ce va fi închisă.

Cireașa de pe tort e opinia ”specialistului anonim din Cluj” . Asta e cea mai tare. În primul rând pentru că nu înțeleg nicicum logica pentru care trebuie să protejezi identitatea unui specialist care se pronunță asupra domeniului lui de activitate! Identitatea unui intervievat, a unei surse, a unui martor ori a unei victime se protejează atunci când dezvăluirea ei i-ar putea aduce prejudicii, i-ar atrage oprobiul public, l-ar pune într-o situație jenantă în comunitate, ar putea suferi repercursiuni. În niciuna dintre aceste situații nu se află un specialist care se pronunță pe domeniul lui!

Cât de în domeniu e ”specialistul de serviciu” rezultă însă chiar din formulările lui de genul ”din câte știu eu”, ”din câte cunosc”… Păi ori știi, ori nu știi, ori cunoști, ori nu cunoști, ori ești specialist, ori nu ești specialist.

***

Să nu încerce cineva să mă convingă că acest articol nu este unul publicitar că nu m-am născut ieri sau alaltăieri în presă. Lucrurile care țin de domeniul evidenței nu mă mai obosesc să le argumentez. Ar fi în zadar. Când într-un pește colcăie viermii nu mai are sens să spui că pute pentru a convinge pe cineva că e stricat.

Desigur, tot ce am scris mai sus nu și-ar fi avut rostul dacă articolul ar fi fost marcat, așa cum ar fi fost corect, cu ”publicitate”. Măcar dintr-o minimă doză de respect față de cititori. Dar când foamea e mare, cui îi mai pasă de cititori…

Asta e partea cu prostituția. Pentru că ceea ce a făcut Evenimentul Zilei așa se cheamă: prostituție.

***

Și acum prostia. Pentru că dincolo de prostituție și lipsă de respect pentru cititori, mai e un aspect: responsabilitatea. Față de profesia pe care o practici (cea de jurnalist), față de tine însuți (ca om) și, nu în ultimul rând (chiar dacă e mai greu de conceptualizat), față de efectele articolelor pe care le publici și pe care ți le asumi.

Mă întreb când și cum vor ajunge să înțeleagă cei care, teoretic, ne reprezintă și care ar fi trebuit să stopeze aberația, că proiectul Roșia Montană e un dezastru din punct de vedere:

1. uman – distrugerea unei comunități (verdict dat de mai bine de 10 ani de specialiștii Băncii Mondiale, în momentul în care au avizat negativ proiectul, retrăgându-și din acest motiv sprijinul, după efectuarea studiului de impact asupra populației; din păcate, previziunile lor s-au adeverit)

2. ecologic – cu efecte nu doar în perimetrul Roșiei Montane, ci pentru toată Valea Arieșului

3. de patrimoniu istoric

4. economic – beneficii minime și pe un timp scurt (10-20 de ani cât e estimat să dureze proiectul e un timp chiar foarte scurt)

5. moral – câștigurile reale se vor cumula în conturile din insulele paradis fiscal ale acționarilor.

***

Cât despre responsabilitatea pe termen lung o să vă rog să priviți imaginile de mai jos, pentru că sunt extrem de sugestive. Sunt fotografii spectaculoase. Și, în ciuda aparențelor, nu sunt surprinse de sondele spațiale trimise pe Marte, ci pe Pâmânt.

Peisajul fabulos a fost creat în urma exploatărilor de la uriaşele mine Rio Tinto, din Spania, denumite astfel după râul care străbate zona. Dezvoltarea industrială a distrus nu doar munţii şi văile, ci şi localităţile din zonă, populaţia fiind nevoită să se mute în oraşe construite special în acest scop. Apele lui Rio Tinto sunt extrem de acide – cu un ph cuprins între 1.7 şi 2.5 -, şi sunt bogate în metale grele.

Aceste imagini sunt măsura ”responsabilității” umane. S-ar putea să vă placă. Dar trebuie să țineți cont de un aspect – din aceste imagini lipsește un element esențial: VIAȚA. Nota bene, la un asemenea loc ”spectaculos” s-a ajuns chiar și fără ajutorul cianurilor. Ăsta este sacrificiul, compromisul, care ni se cere să-l facem pe termen lung pentru a crea ”bunăstare” și ”o lume mai frumoasă” – să renunțăm la viață. Merită?