Există cărţi, filme, reviste. Poveşti memorabile de dragoste. Teste de compatibilitate. Sfaturile pishologului şi ale prietenilor (prietenelor). Cum să-l (să o) cucereşti. Cum să afli mai multe despre el (ea). Cum să-l (să o) impresionezi.

Sugestii de stil şi comportament. Cum să te îmbraci. La ce restaurant şi/sau film să-l (să o) inviţi. Ce să comanzi la cină. Ce vin să alegi. Ce să spui (să nu spui) la prima întâlnire. La a doua. La a treia. Când să cedezi şi când să preiei iniţiativa.

Culmea e că, de cele mai multe ori, toate aceste sugestii/sfaturi funcţionează. Lucru explicabil atunci când sunt bazate pe rezultate statistice ori experienţe de viaţă relevante. Totul e frumos, îngerii cântă, artificiile explodează, spectatorii se ridică să plece. The End. The End?

Ei bine, sfârşitul nu e aici. Aici e doar sfârşitul sfaturilor. Al “reţetelor”. Pentru că o cină romantică, un mic dejun la pat, un film, o plimbare pe Corso, un concediu cu iahtul pe Coasta de Azur, cu mocăniţa pe Valea Vaserului ori cu barca prin Delta Dunării nu reprezintă, oricât am încerca să le lungim cu fotografii, povestiri, filmuleţe, mai mult de 5-10% din viaţă.

Bun, şi ce facem în restul timpului? Ei, da, asta e o provocare. De fapt, aici începe cu adevărat stilul şi rafinamentul . Cum reuşeşti ca din întâmplările cotidiene, aparent banale, să faci, mai de fiecare dată, un eveniment? Mai plastic şi frust spus -- cum reuşeşti să faci în fiecare dimineaţă omletă, şi în fiecare dimineaţă omleta să aibă un alt gust. Surprinzător şi bun, se înţelege. Cu mai mult sau mai puţin caşcaval, cu şuncă ori cu kaiser, cu cârnaţi sau cu legume, cu brânză sau cu ananas şi kiwi (dacă nu stăpâniţi la perfecţie timpii de prăjire, la reţeta cu ananas şi kiwi mai bine renunţaţi), cu gălbenuşele prăjite separat şi cu albuşul făcut spumă adăugat ulterior. Ei bine, cu puţină imaginaţie şi curaj, nici nu e aşa greu să faci în fiecare dimineaţă o altă omletă.

Condusul la serviciu (al lui sau al ei), aşteptatul în gară (la întoarcerea dintr-o delegaţie), ultimele cuvinte pe care le şopteşti înainte de “somn uşor şi vise plăcute!”, primele cuvinte de după “bună-dimineaţa”, cele câteva minute vorbite la telefon în timpul zilei, prietenii cu care vă întâlniţi, vinul sau berea, taxi-ul sau o plimbare mai lungă, chiar şi tăcerile în anumite momente… da, sunt destule ingrediente pentru omleta asta, numită dragoste.

Reţete nu prea există însă. Nici în cărţi, nici în filme, nici în reviste. Nici sfaturile (psihologului, prietenilor/prietenilor) nu ajută. Totul depinde, exclusiv de talentul bucătarului.

Simplu. Nu? Poftă mare!

Dacă nu mă credeţi, poate vă convinge Pasărea Colibri: