Imaginile Revoluției din 89 au făcut înconjorul lumii. Câteva dintre ele sunt ale clujeanului Răzvan Rotta. Ele surprind represiunea de la Cluj și ultimele clipe ale unui erou care și-a dezvelit pieptul în fața soldaților, înainte de a primi glontele ucigaș. Sunt imagini reale, surprinse cu teamă de autorul lor. Teamă, după cum a mărturisit în urmă cu câteva zile chiar autorul lor, nu atât față de Securitate ori soldați, cât față de manifestanții care l-ar fi putut confunda cu un colaborator ori chiar cu un securist. Aceste instantanee sunt cele care povestesc despre realitatea Revoluției și despre oamenii care au murit pentru victoria ei.

Mai există, însă, și alte fotografii șoc ale evenimentelor din 89. Cele legate de așa-zisa groapă comună de la Timișoara. Una dintre ele a putut fi revăzută luna trecută într-o expoziție realizată în Capitală, cu fonduri europene, pentru a marca 20 de ani de la căderea regimurilor comuniste din Europa de Est. E una dintre imaginile care au făcut cel mai mult rău României după 89, care au generat o psihoză generală, națională și europeană, urmată de decredibilizarea Revoluției. Pentru că e o făcătură. Un ”fake”, dacă doriți.

O să fac o scurtă paranteză pentru cititorii mai tineri. În primele zile ale Revoluției, granițele României erau închise. Jurnaliștii străini care relatau despre evenimentele din țara noastră foloseau surse la mâna a doua sau a treia. Informațiile pe care le primeau erau dintre cele mai contradictorii. Astfel, ”din sursă în sursă”, s-a ajuns la acele cifre incredibile care vorbeau despre 60-70.000 de morți.

În momentul în care Ceaușescu a fugit, granițele s-au deschis și presa străină a năvălit în România. Se înțelege, o mare parte dintre ei s-au îndreptat către Timișoara. Cei care se pregăteau să preia puterea, legitimându-se pe Revoluție, au regizat atunci una dintre cele mai incredibile mistificări și manipulări din istoria presei moderne din întreaga lume. De la o morgă au fost scoase aproximativ 20 de cadavre, cusute cu sârmă ghimpată, inclusiv corpul unui bebeluș, le-au dus undeva la marginea Timișoarei și au anunțat presa că s-a făcut o ”descoperire macabră”. Corpurile din așa-zisa groapă comună au fost prezentate ca fiind ale victimelor Securității.

În tensiunea evenimentelor și sub presiunea timpului de trimitere a corespondențelor, jurnaliștii străini au mușcat momeala. Fotografiile sinistre au fost preluate de ziare și televiziuni de prestigiu. În Franța, care atunci celebra 200 de ani de la Revoluția din 1789, diversiunea a avut un impact imens. Televiziunile au consacrat ore întregi evenimentelor din România și au preluat ”în direct” luptele de stradă din București, care au continuat până pe 28 decembrie.

Pe străzile Parisului, povestea în urmă cu două seri Mihai Hurezeanu în ”Zorki Photo Caffe”, toate taximetrele purtau steaguri ale României, cu stema comunistă decupată. Mai mult, se înființase o divizie specială a ”Legiunii”, în care mii de tineri se înrolau pentru a veni în România să lupte împtriva ”teroriștilor” lui Ceaușescu.

Apoi, încet, încet, lucrurile s-au liniștit. S-a aflat că cei 60.000 de morți erau, de fapt, ”doar” ceva mai mulți de 1.000. Și s-a aflat și adevărul despre groapa comună de la Timișoara, cea care a avut o contribuție esențială la declanșarea și transformarea în show mediatic a Revoluției române. Jurnaliștii străini, în special cei francezi, au trebuit să suporte umilința călcării în picioare a profesionalismului lor. Reacția lor (firească până la urmă)? S-au transformat în principalii detractori ai evenimentelor din 89. Istoria unei revoluții transmise în direct s-a transformat în istoria uneia dintre cele mai mari manipulări mediatice a secolului XX.

A urmat deconstrucția. S-au realizat documentare și analize. Tot în ”Zorki” a fost prezentat un astfel de film, bazat pe mărturiile corespondenților francezi din 89. Concluziile lor au fost preluate de opinia publică occidentală încă din 90. Revoluția română a fost o făcătură. O manipulare. Din eroi, românii au ajuns să fie priviți ca niște impostori. Cei 1.104 morți (aceasta e cifra oficială a morților la Revoluție) și cei peste 3.300 de răniți erau ”prea puțini” (deși cifra e imensă) după ce, inițial, fusese livrată acea cifră absurdă, de 60.000 de victime.

Mai mult, imaginile reale, cele are eroilor autentici, au pălit în față mistificării de la ”groapa comună” din Timișoara. Nu erau la fel de ”frumoase” sau ”sugestive”, precum făcătura. Și, după ce s-a aflat adevărul despre imaginele de la Timișoara, și celelalte fotografii au început să fie privite cu circumspecție. După 20 de ani, continuăm să tragem ponoasele acelei mistificări. Și nu ne-am vindecat. Mințim mai departe, prezentând imaginile ”frumoase” și mirându-ne apoi că nu suntem crezuți, că realitatea eroilor și a Revoluției din 89 e pusă sub semnul întrebării.

***

Mai jos sunt două fotografii surprinse de Răzvan Rotta în Piața Libertății (actuala Piața Unirii) din Cluj. Sunt două fotografii care ar fi fost suficiente să spună povestea reală a unei Revoluții:

***

Citește și:

Ora 20. Telejurnal (Cum am trait Revolutia.Episodul 1)