”Chintesența democrației se poate exprima într-o singură frază. Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fi de acord cu mine. Dacă ești în stare să faci treaba asta, atunci am început să învățăm ce însemnează democrația”.

Aceasta e definiția democrației oferită la începutul anilor 90 de Ion Rațiu. Desigur, astăzi sunt puțini cei care își amintesc cine a fost Ion Rațiu, deși sunt mulți cei care îi invocă numele. Imaginea lui a ajuns să fie folosită (și acesta este cuvântul corect ”folosită”) atât de către susținătorii fanatici ai foștilor lui adversari politici din 90 (iar Băsescu se număra atunci printre cei care aveau probleme cu papionul lui Rațiu), cât și de detractori, la fel de fanatici, ai actualului președinte, de teapa lui Cornel Nistorescu.

Fanatismul, fie că provine de la stânga ori de la dreapta, mă sperie mai mult decât comunismul, fascismul ori xenofobia. Pentru că fascismul, xenofobia ori comunismul sunt doar efecte. Iar cauza e fanatismul.

M-am bucurat că după 6 decembrie am putut să ies la bere sau la o cafea cu prieteni și cunoscuți cu care am polemizat în timpul campaniei electorale, criticându-i (că de susținut nu prea a putut fi vorba) pe unul sau altul dintre candidați.

Tuturor celor care au făcut însă din această dispută o problemă personală, le dedic filmulețul de mai jos. Dacă măcar unul dintre aceștia din urmă înțelege cu adevărat ce înseamnă să lupți pentru dreptul celuilalt de a avea altă opinie, atunci Ion Rațiu nu a trăit degeaba.