Monica Columbeanu: "Coposu a fost un comunist împuţit!"
Siberia se află în Europa. Ioan Chirilă a scris “Un veac de singurătate”. Din URSS făceau parte următoarele state: Polonia, Cehia, Iugoslavia…
Acestea sunt doar câteva dintre perlele de care m-am “bucurat” la examenul de final de an al studenţilor din anul I de la “jurnalistică”. Asta după ce, pe parcursul unui curs de un semestru, m-am convins că din aproape o sută de studenţi erau doi care aveau o vagă idee despre ce s-a întâmplat în 1989 şi 1990 în România. Şi niciunul care să ştie ceva despre evenimentele din 1968 din Cehoslovacia ori Franţa.
Nu cred că la alte facultăţi situaţia este mai roză roz. Că nivelul educaţiei, al culturii generale cu care studenţii vin din liceu, este mai ridicat. Şi nici nu cred că acest nivel se îmbunătăţeşte foarte mult pe parcursul facultăţii. Mi-am propus ca la începutul fiecărui curs să discut, nu mai mult de 5 minute, cu studenţii despre cărţile pe care le citesc. Am renunţat. Motivul e evident: pentru că nu aveam despre ce discuta. Studenţii de azi “nu au timp pentru citit”.
Războiul din ultimele zile de la Cotidianul şi trimiterea în judecată a lui Paszkany mi-au adus aminte de toate aceste lucruri.
Nistorescu a ajuns să-i atace în Cotidianul (ziarul înfiinţat de Ion Raţiu!) pe cei care scriu împotriva comunismului, a turnătorilor, a securiştilor, numindu-i “profitori”! Acelaşi Nistorescu încalcă reguli elementare ale bunului simţ şi ale libertăţii de exprimare şi cică regizează chiar o strategie de relansare a Cotidianului, pe baza acestor mârlănii!
Marţi după-amiaza, la TVR Cluj (aşadar pe postul public de televiziune!) Liviu Man, patron de Gazete şi jurnalist cu notorietate de infractor şantajist, sărea în apărararea lui Paszkany, pe care îl prezenta ca o “victimă a sistemului”!!! Mai mult, subliniez încă o dată: pe postul public de televiziune, acelaşi Liviu Man îşi permitea să-i ameninţe pe procurorii care l-au cercetat pe Paszkany!
Ce e dureros în toată această poveste? Lipsa de scrupule, ipocrizia, mârlănia, nesimţirea, duhoarea emanate de personaje precum Man şi Nistorescu? Doar într-o mică măsură.
Mult mai gravă însă e lipsa de reacţie. În special a tinerilor. Care nici măcar indignaţi nu sunt de asemenea gunoaie. Pur şi simplu nu le pasă. Lipsa de cunoştinţe generale, lipsa de informaţie, sistemul educaţional vraişte i-a transformat într-o imensă masă placidă de manevră. Dacă mâine Iliescu, Păunescu, Vadim ori Becali l-ar face “comunist împuţit” pe Corneliu Coposu, sunt convins că 99% dintre tinerii de astăzi nu ar avea nicio reacţie. Ba, mai mult, dacă o asemenea aberaţie ar fi emanată de Mihaela Rădulescu, Andreea Marin, Cătălin Botezatu ori Monica Columbeanu, mulţi dintre ei ar asimila informaţia cu valoare de adevăr!
Lipsa reperelor, lipsa educaţiei, a culturii generale, poate transforma în “adevăr” orice stupizenie. Iar de aici până la inversarea valorilor, terfelirea lor, nu mai este decât un pas. Nu că asta ar avea o relevanţă foarte mare pentru cei care Siberia se află în Europa, iar Ion Raţiu a fost un atacant la Dinamo la începutul anilor ‘90.
Titlul cu columbeanca + pozele sunt trase de par. Inteleg reteta dar nu prea cred ca pe blogul asta te-au urmat aia care muscau astfel de momeli pe clujeanul. Cel putin asa sper! Mai lucra la gluma asta…
Titlul în sine e un experiment (iar blogul imi permite asta). Şi speri degeaba… la ora asta are deja de 5 ori mai multe citiri decât orice alt articol de pe blog
Eu sunt una dintre studentele de la “jurnalistica”.Domnule profesor, aveti dreptate, suntem praf. Mie una nu mi-a pasat de acest lucru pana la examenul de care vorbiti in material. Atunci parca m-a lovit un topor al lungei ignorante, care in sfarsit iesea la vedere. Nu stiu daca despre jurnalismul sportiv am invatat ceva chinuindu ma in cateva randuri sa il imit pe Chirila, dar am invatat cea mai pretioasa lectie de viata, de la dumneavoastra, la celebrul examen. Cred ca a fost cea mai urata zi din viata mea si ca asa repulsie fata de mine si fata de ceea ce credeam ca reprezint nu am avut niciodata inainte. Am invatat ca daca nu pun serios mana pe carti, cat de curand, o sa ma ard in viitoarea cariera si bine de tot. Mi a trebuit putin sa imi revin si m-am apucat de treaba:D Si spre surprinderea mea, chiar imi place…am inceput recuperarea lecturilor pierdute…de ce? pentru ca nimik nu m-a zguduit mai tare dacat nr lui Makaay de pe tricou in carnetul meu…si inca un lucru pe care am uitat sa il spun in ziua respectiva, MULTUMESC.
[...] Monica Columbeanu: “Coposu a fost un comunist împuţit!” [...]
Dle Goţiu, poate că nu aţi învăţat la şcoală limba franceză şi de aceea acordaţi la feminin adjectivul ROZ, adjectiv care este invariabil, alături de kaki, violet, oranj etc. Totuşi, gramatica limbii române are reguli stipulate clar pentru regimul adjectivelor de acest gen. O roză e un trandafir, mai multe roze sînt mai mulţi trandafiri. Se spune „a sta sau a nu sta pe roze”, adică, pe trandafiri.
Titlu: Titlul în sine e un experiment (iar blogul imi permite asta)
Domnule Gotiu,
O senzatie. Doua senzatii. Oricum ne-am gandi, sigur genul e feminin.
“Senzational” oare ce gen are?
Probabil unul trecator.
Experimentele cu studentii sau cu “oamenii de cultura si de arta” (chiar de alta varsta), sau cu cititorii cotidienelor sau al revistelor, sau al blogurilor mai nou, nu merita justificate prin RATING, pentru ca sunt numai si numai de moment.
Daca va rezumati la “Citeste si nu cerceta” la fel cum este oferta renumitei mass-media, atunci de ce trebuie sa mai avem si pretentia ca cei din jurul nostru sa aiba o cultura suficient de generala ca sa inteleaga TOT ce se vorbeste sau ceea ce se scrie.
Daca va amagiti ca demersul educational e valabil cu cativa studenti de nota Makay, sunteti inca increzator, si trebuie sa va conving ca aveti noroc in acest demers numai pentru faptul ca ati dat de o personalitate suficent de impunatoare in amalgamul “studentilor pe stoc”
Institutia (bla bla bla universitara) in care invata Maria pentru inca ceva numar de ani, nu va oferi nimic mai mult decat un mediu in care sa se-ntalneasca cu colegi cu prezumtia culturii generale de acasa, sau in cel mai bun caz cu profesori care intradevar vor da mai multe informatii din memorie sau din viata lor de zi de zi, chiar daca aceste informatii sunt departe de cele academice.
Acestea fiind spuse si daca tot e vorba de experiment, atunci va propun sa deschideti o tema de discutii, de ex. “Memoria colectiva”, ca sa vedem cu totii pana unde vom putea merge, (68,89,90,2000, 2009) cu conditia sa nu o omoram din start cu “pe vremea noastra” si mai in zilele noastre cu subiectul Hormonica.
De acord?
Domnule Miki de la Capital (bine că nu de la capitală
),
1. Ratingul (în cazul de faţă) e doar un instrument de măsură al efectelor, nu un scop. Experimentul în sine nu e făcut pentru a avea rating, dar ratingul e necesar pentru ca experimentul să aibă efecte. Scopul e ca mesajul să ajungă la cât mai multă lume, nu doar la cei care ştiu despre ce este vorba şi sunt de acord cu tine
2. Nu generaliza, nu întreaga mass-media se rezumă la “Citeşte şi nu cerceta”. Dar să nu ne facem iluzii, chiar şi în cazurile în care oferă mai mult, presa în sine nu poate “culturaliza”, ci doar să ofere nişte repere. Altfel, total de acord: e o greşeală să menţii nivelul prea ridicat, în ideea că toţi cititorii trebuie să fie (cel puţin) la nivelul tău. Dar trebuie să ai mare grijă la limitele la care îl cobori.
3. Sunt mai mulţi studenţi de “nota Makaay”. Totul e să ai nervi şi răbdare să-i cauţi. Anul trecut (e drept, am lucrat şi cu mai mulţi studenţi, iar cu unii două semestre, nu doar un semestru) au fost mai mulţi. Şase dintre ei lucrează deja în presă (şi nu o fac deloc rău pentru nişte debutanţi). Ar mai fi fost şi alţii capabili, dar, după ce au văzut ce înseamnă presa s-au reorientat. Faptul că au luat o asemenea decizie încă din anul I, fără să aştepte să aibe o diplomă cu care să nu ştie ce să facă, iarăşi e un lucru bun. Oricum şase pentru un an e OK. (ca notă personală – din cei şase, cinci au debutat la Clujeanul, dacă nu se întâmpla ce s-a întâmplat, probabil şi anul ăsta ar fi fost mai mulţi).
4. “Memoria colectivă” chiar e o temă OK. Ms. de sugestie. S-ar putea să ai o surpriză şi să ajungem mult mai departe decât îţi închipui (în unele cazuri, fireşte). În casa bunicilor dinspre partea mamei se păstrează o lingură de argint pe care e inscripţionat “Prater 1870″, rămasă de la un stră-stră-bunic care a făcut armata în Garda Imperială de la Viena. De asemenea, sunt ziare şi poveşti despre alegerile de la… 1904. În pod am mai găsit o bacnotă de un milion de lei emisă imediat după al doilea război mondial. Nu sunt doar amintiri, ci subiectul multora dintre poveştile avute când ajungeam acolo.
… se intampla fiindca am crezut ca se poate; am crezut ca se poate “recolta” o revolutie chiar daca revolutionarii au aparut dupa; am crezut ca se poate face politica fara morala si acum ne miram ca din zece romani mai voteaza trei; am crezut ca banul justifica orice si ne-am trezit de vanzare pe maruntis; am crezut ca numai prostii nu o iau pe scurtatura si ne-am trezit fara trafic normal, ingramaditi cu totii pe scurtaturile pe care numai noi nu le vedeam ridicole; se intampla fiindca… nu mai continui – dar chiar daca se intampla, soarele rasare din nou in fiecare zi; sper ca voi trai sa vad oameni care vor pretui sensurile profunde ale vietii, se vor relaxa si vor invata din nou sa se bucure, oriunde ar fi.