”O frumoasă nebunie: reapare CLUJEANUL tipărit!”. ”Viață! Cel mai curajos proiect jurnalistic: un ziar scos din economiile redacției”. ”… ziariștii clujeni sunt rezonabili: cer imposibilul!”. Cam așa sunau multe dintre titlurile blogurilor specializate pe media din România la începutul lunii iulie, când (la o zi după ce proprietarii CLUJEANUL, Adrian Sârbu și Publimedia, au decis închiderea ziarului) redactorii au decis să continue împreună editând Viața Clujeanului.

Informația a fost prezentată și comentată nu doar pe bloguri, ci și în ziare naționale și locale, de business ori generaliste. Cei mai optimiști comentatori dintre cei care au scris despre subiect nu i-au acordat proiectului Viața Clujeanului mai mult de 5-6 numere. Iată că luni o să apară ediția a 17-a, care, împreună cu cele 483 de numere din CLUJEANUL însumează o cifră rotundă: 500.Iar faptul că am ajuns aici este, înainte de orice, o minune.

O minune pentru că:

***

1. E, într-adevăr, lucru de mirare ca într-o lume în care se afirmă și se crede că fiecare își urmărește doar propriul interes, ”propria legendă”, nu, unul, nu doi, nu cinci oameni, ci o redacție întreagă, de la departamentul administrativ, la vânzări, tehnic și editorial au decis să rămână împreună pentru a încerca să dea viață unui vis comun -- acela de a publica un ziar independent. Și asta nu pentru o săptămână, o lună ori două. Azi, mâine se împlinesc patru luni de… Viață. Iar aceasta este deja o dovadă că pentru cei care au lucrat aici, CLUJEANUL (și apoi Viața Clujeanului) a fost mai mult decât un loc de muncă. Iar, într-o lume a corporațiilor și a semnatului statelor de plată, asta e o minune.

***

2. Din America până la București și la Cluj, în acest an au fost închise ziare pe capete. Fie că a fost vorba de, să spunem Rocky Mountain News, cea mai citită publicație din Denver, un ziar cu 150 de ani de viață și cu mai multe premii Pulitzer la activ, fie de titluri locale efemere, înființate doar pentru câteva luni, în interese meschin electorale. Instituțiile media care au rămas pe piață au fost nevoite să-și reducă substanțial numărul de angajați, iar salariile celor rămași au fost consistent ajustate. În minus. În plus sunt doar compromisurile pe care le-au făcut o parte din aceste din urmă instituții media pentru a-și asigura osciorul necesar supraviețuirii. Să înființezi și să reziști 4 luni în aceste condiții, bazându-te doar pe cititori, este o altă minune.

***

3. La ora actuală să nu ai principii a devenit o calitate. Iar dacă ții la principii ești pus la stâlpul infamiei! Nu, nu este o figură de stil, ci asta e realitatea. Am fost acuzați în vară (iar aceste acuzații au fost reîncălzite recent) de faptul că am refuzat finanțarea din bani publici a instituțiilor media private care nu-și pot dovedi utilitatea și necesitatea. Colegi de breaslă s-au arătat revoltați nu atât de faptul că ziarele pe care le conduc nu se vând, ci, atenție, de faptul că am făcut acest lucru public. Iar să reușești să-ți păstrezi credințele, normele auto-impuse, principiile, în vremurile astea, e încă o minune.

***

4. La sfârșitul lunii februarie, când s-a închis Rocky Mountain News, jurnaliștii s-au despărțit de cititorii lor printr-un editorial tulburător intitulat “Toate cele bune, Denver. Niciodată nu ne va fi ruşine”. Atunci am scris: ”Dincolo de amărăciunea ultimelor materiale şi editoriale publicate, un lucru va rămâne însă în urma celor de la Rocky Mountain News: o demnitate care nu depinde de indicii bursieri, de veniturile din publicitate ori din vânzarea la tarabă. Şi pe care nicio criză nu le-o poate fura. Iar acesta nu este, chiar deloc, un lucru puţin.”

Acum, când scriu textul de față, gândul îmi e la colegii mei, pentru că lor le este dedicat acest material. Prin ceea ce au făcut în ultimele patru luni și-au caștigat demnitatea. Iar aceasta e cea mai mare minune.

Am ajuns la numărul 500. Suntem în viață! Și putem spune fără rețineri: ”Niciodată nu ne va fi rușine!”.

***

P.S.Cu siguranță, după ce criza va trece, un jurnalist va scrie povestea celor de la Rocky Mountain News. Va fi o carte care va primi premiul Pulitzer și va fi ecranizată într-un film de Oscar.  Peste ani, când bunici vor fi și vor fi și uitat promisiunea asta, colegii mei vor primi o invitație la lansarea unei cărți. Despre ei.

Deocamdată, le dedic doar o piesă, Paula Seling, ”Culeg vise”:

”Oamenii si-au pus la bataie economiile si vor incerca sa editeze ziarul pana cand vor putea, mai ales ca un test, pentru a vedea cati cititori le vor ramane alaturi. Si, daca raspunsul publicului va fi pozitiv, inainte sa „uite” ca a existat CLUJEANUL, poate vor gasi surse de finantare pentru a-si duce visul mai departe… Ar fi frumos, zic.

E o nebunie, stiu. Dar e o nebunie in fata careia eu, unul, imi dau jos palaria de corporatist. Si ma inclin, respectuos, urandu-le colegilor de la Viata CLUJEANULUI bafta maxima!”

Dragoș Stanca, fost redactor sef la Clujeanul, acum director general F5 -- Divizia online a Grupului Realitatea-Cațavencu

***

”În vremuri de criză se vădesc caracterele tari şi se ivesc cauze pentru care merită să te sacrifici. A doua zi după ce a primit vestea că Publimedia închide ediţiile tipărite ale ziarelor sale locale, întreaga echipă a săptămânalului “Clujeanul” (redacţie, vânzări, administraţie) a decis să rămână împreună şi să meargă mai departe pe cont propriu, cu orice risc.

Astfel, de luni, 6 iulie, pe tarabele din Cluj veţi găsi un nou săptămânal, intitulat “Viaţa Clujeanului” şi editat în condiţii romantice şi improvizate, aşa cum îi stă bine oricărui drum început cu sufletul.”

Mihnea Măruță, fost redactor șef la CLUJEANUL și Cotidianul

***

”Ceea ce la inceputul anilor ‘90 parea un gest aproape firesc, la sfarsitul primei decade din 2000, pare o utopie: cum sa-ti imaginezi, intr-o lume a corporatiilor, ca asa ceva (mai) e posibil? Ziaristi independenti? Cat vor supravietui oamenii astia? – se intreaba multi. Nu stiu. Pentru binele breslei in general, sa speram cat mai mult. Sa speram ca vor deveni un exemplu. “Iertati-ne, n-am stiut ca era imposibil”, ar putea spune atunci, cu falsa modestie, redactorul sef, Mihai Gotiu (Gutza).

Ma alaturi, asadar, urarii inventate de Mihnea: “Viata!””

Alin Fumurescu, fost redactor șef  Ziarul de Cluj, acum publicist comentator la VoxPublica.ro

UPDATE

No… acu gata cu nostalgia, mai avem ceva treabă: