Aseară, la inaugurarea Fabricii de Pensule, un prieten, Adi (sau Doho, cum vreți), în timp ce sprijineam un perete: ”Ce-mi place, Mihai, e că am văzut că tu nu mergi să saluți, aștepți să vină alții să te salute”. Ha! .

De obicei, pe la recepțiile oficiale, alea cu Armani de Dorohoi și Louis Vuitton de subsol de Berceni, îmi place să mă așez într-un colț și să urmăresc furnicăreala socială – cum în jurul câte unui personaj cu multe, extrem de multe scame de înlăturat de pe costum (primar, ministru, senator, deputat, șef de regie, afacerist cu contul de sponsorizare gras etc.), se înghesuie toți ”wanna-bee” burgului. Dacă asemenea evenimente s-ar filma din elicopter și apoi s-ar schematiza și desena traseele fiecărui participant, nu e nevoie să fii specialist pentru a stabili poziția fiecăruia în ierarhia socială.

1. Desigur, de la nivelul solului, vânătoarea asta a ”vip”-urilor e mult mai savuroasă. Să-l studiezi pe câte unul cum urmărește eliberarea unui loc de lângă personajul pe care a pus ochii, în preajma căruia ar dori să fie văzut. Se apropie în zig-zag de ”obiectiv”, de obicei își caută un ajutor în parcurgerea distanței, ajutor pe care îl abandonează subit (”scuză-mă o secundă”) în momentul în care locul visat se eliberează. Ajuns în ”cercul magic” al celor 3-4 wanna-be, coloana i se îndreaptă brusc și, în timp ce pândește primul punct cu virgulă a poveștii pentru a-și lansa replica adusă de acasă, privește condescendent către masa restului invitaților care îi vânează locul. Desigur, în gând înjură fotograful pe care l-a plătit special pentru a surprinde asemenea momente și care tocmai atunci e angajat într-un „shotting” ”shooting” în altă zonă a recepției (pentru că și numărul fotografilor prezenți la asemenea evenimente e limitat).

E fascinantă (tristă și jalnică în același timp) toată furnicăreala asta. Îmi amintește de o poveste chinezească din cărțile copilăriei, când o prea-frumoasă fată își caută bărbatul visurilor. O zână bună îi dă niște peri fermecați de vulpe – dacă se uită printre ei la oamenii din fața ei vede adevăratul caracter al acestora – lup, hienă, măgar, porc ș.a.m.d. Niciunul nu trecea testul să rămână om cu adevărat (mă rog, până la urmă îl descoperă pe cel care e om în persoana unui vânzător de mangal cu care a trăit fericită până la adânci bătrâneți bla-bla-bla…). Ei bine, la astfel de evenimente oficiale mă duc precum la Grădina Zoologică. Nu plătesc bilet, este și mâncare și băutură pe gratis și așa exemplare rare nu văd nici măcar la Antipa…

Lansarea de la Fabrica de Pensule nu intra însă în categoria evenimentelor mai sus amintite. Dar asta nu m-a împiedecat să nu zâmbesc la ideea că eu aș fi devenit ”vânat”. Era prea mare gălăgia să-i explic lui Doho că nu de superioritate e vorba într-un asemenea comportament, ci, dimpotrivă, de timiditate – mereu am sentimentul că inoportunez atunci când întrerup o discuție doar pentru a saluta un prieten ori o cunoștință. Și că sunt convins că cei care m-au salutat nu o făceau pentru că vroiau să fie văzuți în preajma mea ci, pur și simplu, pentru că îmi sunt prieteni . Și că, la un chef cu prieteni e bine să lași perii fermecați ai vulpii acasă.

Foto: Aida Ilie

Altfel, cu ce am rămas din prima zi ”oficială” a Fabricii de Pensule:

- cu niște imagini din timpul zilei, cu afișe cu ”oameni ai muncii”, ”panoul calității” și ”scule defecte” (da, chiar așa scria ”scule defecte” , bonus mențiunea că Protecția Muncii interzice folosirea acestor ”scule defecte”);

- cu promisiunea unei scări galbene într-o instalație (promisiune, însă, neonorată);

- cu coapsele unei fete strivind între ele o tobă africană, pe care o mângâia precum capul iubitului.

- cu mențiunea că au mai fost și alte lucruri frumoase pe acolo pe care le-am pierdut din banalul motiv că am ajuns doar către miezul nopții, după ce am terminat ziarul.

Ce se mai întâmplă azi și săptămâna următoare la Fabrica de Pensule

24.10.2009

ora 15: Curs deschis de contact improvisation, GroundFloor Group, 15.00 h

ora 19.45: ORIGIN – o hermeneutică muzicală a cărţii Tao Te Ching, cartea Drumului, cu Mircea Florian (Tatăl Nostru), Sala Studio, Sala Studio

25.10.2009

ora 21: MESSAGE – multi-reality-dance-show, GroundFloor Group

27-28.10.2009

ora 10: A Soul for Europe – Forum Cluj. Cultura și dezvoltarea urbană, Fundaţia AltArt

30.10.2009

ora 20: Proiecții de filme de dans, producții ale canalului de Televiziune ARTE, ArtLink