Am și uitat când s-a întâmplat ultima oară. Să fi fost 97? 98? Nici nu mai vreau acum să caut prin arhive, să văd de când clujenii nu au mai avut o piață centrală normală. Piața Mihai Viteazul era (și este în continuare) sufocată de traficul auto, Piața Avram Iancu s-a transformat în bătaia de joc a fantasmelor lui Funar, iar Piața Unirii ajunsese o groapă de gunoi, pompos numită ”site arheologic”.

Țin minte situația absolut grotescă la care se ajunsese în 2004, înaintea alegerilor locale. Pe atunci eram în echipa care organiza Caravana Târgului de Carte ”Gaudeamus” la Cluj și căutam un spațiu pentru a putea aduce evenimentul în centrul orașului. Pentru că organizator era Societatea Română de Radio (de care ține și Radio Cluj), așadar o instituție publică, și pentru că era deja campanie electorală, intenția era de a găsi un spațiu care să nu aibă nicio conotație politică.

Așadar:

1. Dacă târgul de carte ar fi avut loc în Piața Unirii, am fi fost acuzați că facem jocurile UDMR (pentru cei care nu sunt din Cluj, în ciuda denumirii, în Piața Unirii se află statuia lui Matei Corvin și Biserica Romano Catolică ”Sfântul Mihail”.

2. Dacă se făcea în Piața Avram Iancu, toți ar fi spus că Radio Cluj a trecut în tabăra lui Funar și a României Mari

3. În piațeta de pe strada Mihail Kogălniceanu, din fața clădirii centrale a Universității ”Babeș-Bolyai” din nou nu se putea organiza. Rectorul Andrei Marga, membru PNL, își declarase susținerea fățișă pentru candidatul PD Emil Boc. Ba, mai mult, strânsese și semnături în favoarea lui.

4. Pe trotuarul din fața Casei de Cultură a Studenților era exclus de asemenea. Pe toată clădirea trona un mash imens cu candidatul PSD, Ioan Rus.

Situația era de-a dreptul aberantă. Niciuna dintre piețele centrale intens circulate pietonal nu erau ale clujenilor, ci ale UDMR, România Mare, PNL, PD ori PSD! La nivel de mentalitate colectivă, centrul era divizat în enclave patronate de simboluri politicianiste ori naționaliste. Până la urmă, târgul de carte a fost organizat în Parcul Central…

***

De miercuri seara, Clujul a reintrat în normalitate. Are, în sfârșit, o piață publică a tuturor clujenilor. O piață ale cărei funcții nu mai sunt de zgândărire a orgoliilor politicianiste. Încă nu e gata. Mai trebuie închise laturile. Plantate șirurile de tei de pe laterale. De terminat reabilitarea statuii lui Matei Corvin. Cu toate acestea, schimbarea, revenirea la normalitate, e ireversibilă.

Primii care s-au făcut stăpâni pe piață au fost copiii. Cei care cu greu au putut fi opriți de părinți și bunici să nu se bălăcească, în ciuda frigului de afară, în jeturile de apă ale fântânii. Am zâmbit când i-am văzut. Acei copii vor crește în piață, împreună cu piața, fără să aibă habar de toate războiale, tensiunile și conflictele întreținute artificial în jurul ei. Iar acesta este un lucru absolut extraordinar. Și, chiar dacă puțini sunt cei care conștientizează faptul, e un moment istoric.

***

Chiar dacă vin cu o întârziere de o zi, iată și imagini de la inaugurarea Pieței Unirii.

P.S. Că există opinii critice (pertinente sau doar aprecieri de gust) în legătura cu amenajarea pieței pot pricepe. La fel cum, neobișnuiți cu diferite funcții și necesități pe care trebuie să le îndeplinească o piață publică (care nu e e un parc), pot accepta că sunt unii care ar fi vrut ”verdeață” în plus. Ceea ce disprețuiesc însă, e ipocrizia. Campionii zilei de miercuri au fost niște activiști UDMR (nicidecum maghiarii) care au profitat de moment, invocând modul în care arăta Piața Unirii mai demult. Oare de anii în care era o groapă de gunoi (în cele mai propriu sens) le e dor? Cât despre rondourile și pajiștile cu păpădii pe care le deplâng, i-aș întreba dacă au văzut așa ceva în piețele civice ale Budapestei.