La prima lectură a textului “Război de bun venit”, al lui Nistorescu, mi-a scăpat o formulare, care mi-a sărit apoi în faţă: “Sunt cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului.”, scrie Nistorescu. Hopa! Am ajuns să o citesc şi pe asta.

Adică, ce să înţelegem? Că, mai nou, să scrii despre comunism, să-i condamni crimele, să-i arăţi cu degetul pe turnători, securişti şi nomenclaturişti înseamnă că eşti un “profitor”? E ciudată această inversiune. De o ipocrizie şi neobrăzare fără margini. Au ajuns profitorii comunismului să-i arate cu degetul pe cei care le studiază trecutul şi scriu despre el. Mai mult, să afirme despre ei că sunt “profitori”!

Scuze că revin cu un nou text despre războiul de la Cotidianul. Miza mi se pare însă mult mai mare decât orgoliile şi locurile de muncă ale jurnaliştilor şi comentatorilor obligaţi să plece după venirea lui Nistorescu. Şi seamănă al naibii de mult cu o restauraţie. Practic, un simbol al anti-comunismului în România, un ziar fondat de Ion Raţiu pentru a deveni un etalon pentru presa autohtonă, lansat, nu întâmplător, pe 10 Mai (1991), a ajuns să cenzureze textele anti-comuniste! Iar cei care scriu despre comunişti, să fie numiţi “profitori”.

Nu ştiu dacă cineva îşi putea imagina o lovitură mai cinică şi mai crâncenă împotriva tuturor idealurilor pentru care s-a ieşit în stradă în ‘89 şi ‘90. “Bunicuţa” jubilează. Ceauşescu râde din mormânt. Hidra comunistă e din nou la putere! A câştigat însă doar o bătălie. Nu şi războiul final. Sunt convins că după indignarea născută din această umilinţă, toţi cei pentru care libertatea de exprimare înseamnă mult mai mult decât un slogan electoral se vor reorganiza. Vor găsi alte mijloace de exprimare. Şi vor continua lupta.

Ion Raţiu, răspunzând la întrebarea “De ce Cotidianul?”:

“Este vorba de democratie si profesionalism in gazetarie. Cetateanul trebuie informat. Altfel nu-si poate exercita drepturile si indeplini indatoririle. Pentru aceasta, are nevoie de fapte.

Reporterul aduna aceste fapte si le expune. El ia un instantaneu, prezinta o problema. E clar, fotografia nu trebuie retusata. E clar, toate aspectele problemei, toate situatiile trebuie redate obiectiv. Dar atat. Concluziile sa le traga cititorul. Un gazetar incapabil sa faca acest lucru nu rezista in Occident. Isi pierde slujba.

Bineinteles, vom si comenta. Explicit. Vom prezenta opinia noastra, a celor avizati in problema examinata, precum si opinia dumneavoastra, a cititorilor. Insa vom avea grija sa evitam orice confuzie intre fapt si opinie. Astfel, zicem noi, vom servi democratia.

Iata ce ne propunem!”