Solutia DINAMITA. D-lor arhitecti, vi se pregateste ceva
”De 15 ani ţara este năpădită de construcţii hidoase, diforme, sfidări ale bunului-simţ. În acelaşi timp, se demolează sau ciuntesc case valoroase pentru a face loc unor caricaturi. Manelele arhitecturale au invadat oraşele. Teo Show e pe stradă, Minune, Salam, Cătă Arabu’, Costi, Guţă, Minodora şi toţi băieţii de cartier sînt deja bine instalaţi în fundaţii de beton. Ciao Darwin! Nu-ţi plac, dar nu poţi să închizi programul, îl vei contempla tot restul vieţii pentru că, teoretic, nici unul dintre noi nu va apuca dispariţia monştrilor. Cîtă dinamită şi cine să o pună?
Marea majoritate a acestor producţii necesită un arhitect, fie că proiectează, ştampilează, verifică, aprobă sau avizează proiectul. Construcţiile de dimensiuni importante sînt, invariabil, proiectate de arhitecţi. Legislaţia în domeniu este elaborată de arhitecţi.
Construcţiile decente apărute în acelaşi interval de timp (15 ani) se pot număra pe degete. După cum se exprimă cu indulgenţă dl arh. Bruno Andreşoiu, la o mie de case urîte se construieşte şi una frumoasă.
În mod ciudat, nimeni nu arată cu degetul Vinovatul care poluează oraşele cu reziduuri pe care sîntem siliţi să le inhalăm pe ochi. Poate faimosul handicap vizual al Dreptăţii îl protejează în acest caz pe Răufăcător. Asistăm la eterna culpabilizare a medicilor care primesc “şpaga”, dar sutele de Ciomu care ciopîrţesc Oraşul îşi văd liniştiţi de PAC-urile lor (Proiect Aut. Constr.)”
Fragmentul de mai sus e din textul ”Un erou al timpului nostru”, semnat de Cristan Corvin și publicat în ”Dilema veche”, pe 17 februarie 2006. Cristian Corvin este un designer (și nu numai designer) român, despre care cred că o să mai am ocazia să vă povestesc. Deocamdată vă mai spun doar că textul lui merită citit integral. AICI.
Bun. Și acum să revenim la ale noastre. Astăzi (miercuri, 4 noiembrie), va fi inaugurată o parte din reamenajarea Pieței Unirii din Cluj. Departe de a fi un scop final, pietonala din centrul orașului e doar un semn că orașul tinde către normalitate. E doar un început, însă, cu valoare de simbol. Pentru că toate aberațiile arhitecturale ale ultimilor ani ne stau după cap. Am vrea să închidem ochii, dar nici așa nu reușim să ne scoatem din minte tot prostul gust care ne-a luat cu asalt străzile.
Mâine (joi, 5 noiembrie), în Consiliul Local, va începe discutarea Planului Urbanistic General (PUG) al Clujului. Până la aprobarea lui, dezbaterile vor dura cel puțin un an. În cazul fericit 
.
Ei bine, începând de mâine, atât proiectanții, cât și consilierii locali vor trebui să aleagă. Și există două variante. Exemplele care vor urma nu au legătură directă cu un Plan Urbanistic General, ci cu mentalitățile, pentru că reprezintă două moduri de gândire diametral opuse.
Așadar, între ce și ce trebuie să optăm:
Varianta 1. Cum s-a construit până acum în Cluj
”Insectarul arhitecturii clujene” a fost rubrica pe care am inaugurat-o în primăvara acestui an în Clujeanul. Iată câteva exemple prezentate atunci.
1.1. Ana din cartierul Europa:
1.2 Pagoda a la Cluj:
1.3. Piramide râd în soare cărămiziu…
1.4. Casa Moartea Inspirației
1.5. Sunt urbanist. Deci mă distrez. Pe șine blocul proiectez. Și amplasez
Varianta 2. Cum construiesc unii, alții. Pe alte plaiuri
Mai jos e cel mai recent articol din Contemporist.com. O casă proiectată de firma de arhitectură Feldman din San Francisco.
Priviți încă o dată imaginile și comparați-le. Eu nu cred că arhitecții lor sunt mai deștepți ori mai creativi decât ai noștri. Exemplul din Contemporist.com e aleatoriu. Fără a fi vorba de producții de serie, asemenea proiecte reprezintă, totuși, o stare de normalitate. Singurele diferențe care există țin de mentalitate și de responsabilitatea profesională a proiectanților.
Ce ziceți, domnilor și doamnelor arhitecți, doamnelor și domncilor consilieri. Ne ține să gândim așa ori mergem mai departe cu casa pe șine?
***
”Odată transpuse în Arhitectură, regulile schizoide ale unei societăţi dereglate devin repere durabile ce remodelează valorile comunităţii. De aici imensa responsabilitate a celor ce o practică.”
Cristian Corvin, în ”Dilema Veche”
***
P.S. Spuneam ”că se pregătește ceva”. Da, domnilor arhitecți. În curând ”Insectarul Arhitecturii Clujene” va fi reluat. Într-o formă upgradată.
***
Pe aceeași temă, citește și:
era de asteptat ca o natie care il adora pe guta, in care tirajele maxime sunt la clic si cancan, arhitectura sa fie de…
că tot ai zis de piața unirii. din păcate, e un semi-eșec. stâlpii de iluminat (sau să le zic catarge?) sunt urâți și ineficienți (am trecut pe acolo pe la 5.30 și era aproape beznă, chit că erau aprinse luminile), iar cele 425 de leduri colorate, care se tot aprind și sting, distrug toată frumusețea fântânii. nu știu cum reușim întotdeauna să ne înecăm precum țiganii la mal.
dacă astea au fost în proiectul planwerk de la început înseamnă că dnii arhitecși nu sunt așa meseriași cum îi credeam și au o ușoară înclinație spre kitsch, iar dacă nu au fost și le-au fost băgate pe gât, înseamnă că nu au coaie și nu se știu impune. sau preferă să plece capul din diverse interese.
E un punct de vedere. De gust.
Luminile alea de la fantani nu erau reglate, ca m-am interesat si eu de ce merg asa aiurea, au diferite programe sa nu se aprinda aiurea curcubeu, care trebuie testate si programate. Personal as prefera sa stea mai mult inchise.
Stalpii de iluminat in schimb chiar imi plac, iar la 19.00 cand am trecut pe acolo era suficient de bine luminata piata si prefer lumina asta decat nocturna de stadion din Piata Avram Iancu. Si, ma rog, aceeasi problema ca pe Eroilor (nu chiar in aceeasi masura insa) cu dimensiunea platanilor. Chiar daca au fost luati mult mai mari decat teii de pe Eroilor, sunt inca mici. In 2-3 ani, cand vor creste, se vor schimba proportiile si n-o sa ti se mai para stalpii asa mari.
mihai, ce ne tot învârtim după deget? luminile ălea colorate nu aveau ce căuta acolo de la bun început. nici reglate, nici nereglate. sunt kitchoase. punct.
iar dacă tu zici că la 19.00 era lumină, te cred pe cuvânt. deşi nu îmi explic cum de, după două ore, luminau mai tare.
E luminare modulară. Ori nu erau pornite toate modulele, ori avem opinii diferite despre cata lumina e nevoie intr-o piata publica (că pe mine ma disperă lumina din Piața Avram Iancu, care e obositoare, si care e luminare de stadion, nu de piata)