”Chiar și Corneliu Coposu s-ar fi aliat cu Geoană”, a afirmat, la Timișoara, liderul PNȚ-CD, Radu Sârbu. Oricât ar părea de paradoxal (pentru unii), s-au chiar blasfemiator (pentru alții), o asemenea afirmație are acoperire. Cel puțin pentru cei care au încetat să mai trăiască iluzia democrației perfecte și au început să priceapă cu ce se mănâncă cea reală

Transformând Piața Operei într-un obiect tabu, într-un spațiu interzis celor care nu sunt de acord cu dumneavoastră, ați reușit ceea ce nu au reușit Iliescu, dezbrăcarea ei de orice semnificație. Probabil că v-ați simțit provocați când ați aflat că Geoană vrea să-și adune manifestanții acolo, dar modul în care ați răspuns la provocare a fost total greșit. Un anti-comunism care interzice manifestări publice și declară spații interzise, nu e anti-comunism. E cel mai pur comunism.

Dacă votați cu Băsescu (ceea ce nu e nicio crimă, nicio rușine, ci un lucru normal în condițiile în care oponentul lui e un personaj precum Mircea Geoană), se cuvine, totuși, o decență. Nu-l alăturați pe Băsescu luptătorilor din munți, celor morți la canal, Pitești, Aiud ori Sighet, manifestanților schingiuiți în Piața Univeristății, lui Ion Gavrilă Ogoranu, Ion Rațiu ori Corneliu Coposu. Pentru că e o blasfemie.

Mai tare decât pumnul lui Băsescu e pumnul lui Lucian Bute. A demonstrat-o duminică dimineața, când l-a trimis de două ori la podea pe contestatarul lui, mexicanul Librado Andrade. Mai tare însă decât pumnul lui Bute e votul tău.

Nu știu dacă în iureșul născut de filmulețul cu băiatul bătut/nebătut de Băsescu, dezbaterile punctuale, pe programe și viziuni politice, mai au vreo șansă de vizibilitate. Și, totuși, mă încăpățânez să cred că, măcar într-o mică măsură, ele își au rostul.

O să votez cu Geoană din aceleași motive pentru care am votat cu Băsescu în 2004. Între ”Geoană 2009” și ”Băsescu 2004” nu există nicio diferență esențială. Și Băsescu avea în spate , în 2004, monștri ca Berceanu și Videanu , despre ale căror afaceri știam, la fel cum știam că Băsescu are o campanie electorală sponsorizată masiv de RMGC, compania canadiană care vrea să exploateze cu cianuri aurul de la Roșia Montana. Având asemenea ”antecedente”, și atunci ar fi trebuit să se mire prietenii că votez cu Băsescu.

Declarația lui Traian Băsescu referitoare la înregistrarea cu copilul lovit cu pumnul e de un cinism extrem. Fără să nege veridicitatea înregistrării, Băsescu transmite un mesaj lipsit de orice scrupule: ”De-l loveam, nu mai râdea!”

“Băsescu a lovit un copil cu pumnul în gură”. Aşa început şi aşa s-a încheiat partea a doua a campaniei electorale. Filmuleţul anunţat de Dinu Patriciu, difuzat de Gardianul şi apoi preluat de mai toate canalele media, împarte din nou România în două: cei care cred că filmul e real şi-l pun la zid pe Băsescu şi cei care consideră filmul un trucaj.

Comunismul și anti-comunismul rămân pentru cărțile de istorie și pentru dezbaterile intelectuale, fără consecințe practice imediate. ”Punctul 8 de la Timișoara” și legea lustrației ar fi fost necesare la vremea lor. A mai face paradă de ele acum e tardiv și anacronic. Cu aceste alegeri, anti-comunismul și-a dat duhul. Va rămâne ca un reper moral pentru mulți dintre noi, dar nu-l vom mai putea folosi ca argument în dezbaterea publică. Pentru că, din punct de vedere social și economic, a fost un eșec, nefiind în stare să genereze soluții. Aceasta e cea mai dură lecție pe care trebuie să o învățăm și să ne-o asumăm.

Domnule Traian Băsescu, în 2004 ați câștigat datorită voturilor liberalilor. Atunci, pentru câteva luni, ați reușit să creați iluzia că această țară poate fi guvernată. Începând războiul cu Tăriceanu nu ați lovit în șefii liberali, ci în cei care au crezut în această iluzie. Ați reușit să faceți și un lucru bun împreună – introducerea cotei unice de impozitare. Măcar pentru atât, nu-mi pare rău că v-am votat atunci. De ce nu o să vă mai votez pe 6 decembrie?