Puțini sunt clujenii care nu l-au știut și nu și-l amintesc pe Lulu. Clovnul, nebunul (cum doriți să-i spuneți) care îi înveselea pe unii și îi speria pe alții. De aproape doi ani, Lulu i-a părăsit pe clujeni. Nu-l mai aude nimeni rățoindu-se în autobuz la unul sau altul – ”măi, ceacanăule!”, expresie pe care a făcut-o celebră – după care izbucnea în râs. În urma lui au rămas poveștile și legendele. Iar una dintre ele are toate șansele să devină film. Și nu orice film, ci unul regizat de Cristi Mungiu, regizorul distins la Cannes cu ”Palme D Or”.

Am primit, dau mai departe. Coșul Verde redeschide bistro-ul din Insomnia și lansează un concurs de rețete cu ingrediente de sezon. Cristian Mungiu a lansat ”Amintiri din Epoca de Aur”, dar mai vrea și alte legende. Pe care să le ecranizeze.

De Ioana Uricaru am auzit acum vreo 8 ani, la Sighet, la un festival de poezie. Era la hotelul Tisa și tocmai începuse una dintre acele interminabile discuții de literați, încălzite de horinca de Maramureș, care nu aveau cum să se termine nici repede, nici bine. Inevitabilul s-a produs când Eugen Uricaru și-a amintit că unul dintre poeții aflați la masă (dar și membru în staff-ul Media Pro) a disponibilizat-o pe fiica lui. ”Da, i-ai făcut un bine că ai dat-o afară, că altfel nu ajungea să lucreze cu Spielberg”!

Într-o zi cumnatul i-a adus un porc. Viu. Şi l-au vârât în bloc, să-l nu-l vadă vecinii, invidioşi. Să-l împuşte? Nu, mai bine să-l gazeze. Şi l-au băgat pe bietul porc în bucătărie. Şi au dat drumul la gaz. Şi porcul a dat ortul popii. Ce bine! Vom avea un Crăciun îmbelşugat! Să-l pârlim acum… Dar gazul, tot gaz. Parşiv, stătea bine ascuns în burta porcului. Şi “Bum!”. Că asta ştie gazul. Să facă “Bum!”. Legenda spune că familia care a aruncat în aer porcul şi bucătăria, a adunat rămăşiţele animalului şi le-a gătit de sărbători…