Scandalul Ridzi a lovit cu putere în corabia Marinarului şi apa a început să bolborosească în cală. Nistorescu şi compania lucrează însă de zor să scufunde bărcile adversarilor lui. Şi le reuşeşte de minune!

“Părerea mea este că Nistorescu are o “agendă” ascunsă”. “Consiliul Editorial de la “Cotidianul” a fost o formă fără fond, o denumire pentru cinci jurnalişti cunoscuţi care scriau câte un comentariu pe săptămână”. “Publicarea materialului despre colaborarea lui Petru Romoşan cu Securitatea a fost grăbită de numirea lui Nistorescu, pentru că risca să nu mai apară”. Mihnea Măruţă a acordat un interviu în exclusivitate pentru Viaţa Clujeanului, în care analizează situaţia creată prin numirea lui Nistorescu ca director editorial la “Cotidianul” şi în care recunoaşte, în premieră, că au existat presiuni editoriale şi în perioada în care el a fost redactor-şef al ziarului.

Cui îi mai pasă astăzi că nişte principii ori nişte oameni de valoare sunt terfeliţi şi călcaţi în picioare de diferite vedete şi vedetuţe de carton ridicate de mass-media la nivel de modele?

Miza războiului de la Cotidianul este mult mai mare decât orgoliile şi locurile de muncă ale jurnaliştilor şi comentatorilor obligaţi să plece din cauza venirii lui Nistorescu. Ziarul fondat de Ion Raţiu în 1991, pentru a fi un etalon pentru presa din România, a ajuns să publice texte în care cei care se pronunţă împotriva comunismului sunt numiţi “profitori”! În termeni istorici, asistăm la ceea ce se cheamă a fi “restauraţie”

Ce au în comun comuniştii din anii ‘50-’60, Ceauşescu, Iliescu ori Nistorescu? Prostia. Convingerea că politica băgatului pumnului în gură este câştigătoare. Ideea că cine strigă mai tare şi înjură mai urât are dreptate. Victoria de moment s-a dovedit, însă, de fiecare dată, ca fiind iluzorie. Rând, pe rând, ei au ajuns acolo unde le e locul. La groapa de gunoi. Alo, are cineva o mătură şi pentru Nistorescu? Că deja a ajuns să pută!

De fiecare dată când aud de cazul unui fost turnător şi colaborator la Securitate, când e vorba de o persoană a cărei activitate am apreciat-o, se rupe ceva în mine. Pentru că sunt cazuri care vorbesc despre nimicnicia fiinţei umane. Despre fricile şi spaimele cărora nu le sunt capabili să le facă faţă. La care se adaugă un sentiment de frustrare şi revoltă împotriva celor care au gândit şi au construit un sistem bazat pe exploatarea acestor frici şi spaime umane.