Dacă o casetă în care lui Mircea Geoană i se făcea sex oral ar fi apărut în campania electorală, astăzi el ar fi fost președintele românilor!

”Non-balena este un mamifer” e un exercițiu care mi-a rămas în minte de la ora de Logică din liceu. Exercițiul consta în stabilirea valorii de adevăr a propoziției în cauză, pornind de la faptul că balena este un mamifer. Evident, propoziția era falsă, pentru că nu tot ce nu este balenă este, automat, și mamifer. Stupizenia formulării m-a făcut însă să nu o uit. ”Dezbaterile” ultimelor două săptămâni de campanie electorală s-au învârtit, din păcate, tot în jurul cozii non-balenei. În aceste condiții, eu cu cine votez?

Domnule Traian Băsescu, în 2004 ați câștigat datorită voturilor liberalilor. Atunci, pentru câteva luni, ați reușit să creați iluzia că această țară poate fi guvernată. Începând războiul cu Tăriceanu nu ați lovit în șefii liberali, ci în cei care au crezut în această iluzie. Ați reușit să faceți și un lucru bun împreună – introducerea cotei unice de impozitare. Măcar pentru atât, nu-mi pare rău că v-am votat atunci. De ce nu o să vă mai votez pe 6 decembrie?

Există vreo diferență între ”scamatorie” și ”scămătorie”? Din punctul de vedere al internetului fără diacritice, care transformă orice ”ă” în ”a” niciuna. Aceasta este însă o scamatorie care ține doar pe internet. Pentru că doar printr-o scamatorie te poți transforma dintr-un ”scămător” în ”jurnalist echidistant”

Cum nu urmăresc în mod deosebit actuala campanie electorală, se întâmplă ca unele aberații să ajungă la mine cu întârziere. Astăzi au ajuns două în care bătaia de joc este Mircea Geoană. În una el face duet cu Britney Spears, iar în alta este comparat cu o maimuță.

Visez ca mâine dimineață să mă trezesc aflând că pentru președenția României nu mai candidează Traian Băsescu, Mircea Geoană, Sorin Oprescu, Vadim Tudor ori Crin Antonescu, ci Mugur Isărescu, Klaus Johannis, Vasile Dîncu și, de ce nu, Alexandra Svet. Că trebuie să aleg nu între niște nume duse pe brațe de partide ori de lipsa de educație a alegătorilor, ci între sistemul economic protectiv al guvernatorului BNR, meritocrația reprezentată de primarul Sibiului, sistemul social al universitarului clujean ori România corporatistă propusă de manifestul jurnalistei (sau PR, cum doriți) din București.