De trei zile termometrul din mașină arată mai multe grade în interior decât afară. Iar în interior e programat la 19 grade Celsius. Iar de dimineață a burnițat discret. Nu mai e niciun dubiu -- nu doar calendaristic și astronomic -- a venit toamna. Drept pentru care mă conformez și eu și schimb CD-ul cu Vama Veche, cu alte muzici, mai de sezon. Și cu celebra poezie a lui Horia Bădescu, ”De juventute”.

“Ascultă cum cântă întâiele brume,

dezmăţ de culori e-n copacii ursuzi.

Acum te poţi pierde pe străzi fără nume,

e toamnă nebun de frumoasă la Cluj.

***

Acum bate-n turnuri o oră regală,

din vechi manuscripte vocabule ies,

e-un ceas când oraşul în haine de gală

începe să cânte <sumus dum juvenes!>.

***

O stea poţi purta noaptea asta pe umăr

poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,

poţi uita anii care se-adună la număr;

e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!”

***

Horia Bădescu, “De Juventute” (din volumul “Cântece de viscol”, editura Eminescu, 1976)