În vară, Academia Cațavencu a filmat un tânăr PSD care, la europarlamentare, pregătea o rețea de cumpărat voturi pentru alegerile prezidențiale. Un vot costa de 50 de lei (500.000 de lei vechi). Înregistrarea a trecut atunci oarecum neobservată, miza europarlamentarelor nefiind una de interes maxim.

Un prieten drag mi-a reamintit acea filmare. În ce consta rețeaua? Un grup de studente se înregistrau într-un ONG proaspăt înființat, care le acredita ca observatori la alegeri, lucru care le permitea accesul în secțiile de votare și în preajma acestora, fără a atrage atenția. Acestea erau cele care trebuiau să recruteze, la rândul lor, persoanele care erau dispuse să-și vândă votul pentru 50 de lei.

Dovada se făcea simplu: o fotografie cu telefonul mobil a buletinului de vot ștampilat. Ce e interesant e că fetele erau îndemnate să ia datele personale ale celor care își vindeau votul, pentru a putea fi contactate ulterior. Pentru că, atenție ce spune tânărul la minutul 5.30: ”Ăsta (alegerile europarlamentare -- n.r.) e un fel de test pentru prezidențiale. Aia e cea mai importantă… Și acolo, dacă faceți treabă bună aici, se câștigă bani grei”. Așadar la europarlamentarele, PSD și-a testat sistemul de furt pentru prezidențiale.

Așadar, priviți mai jos ca să înțelegeți cum se pot cumpăra voturi:

După două zile de la această înregistrare, într-o emisiune a lui Robert Turcescu, ministrul Afacerilor Interne de atunci, Dan Nica, de la PSD, explica și alte metode de furt la alegeri:

***

Privind cu atenție cele două înregistrări, declarația senzațională a lui Victor Ponta -- ”sistemul lor de furt a fost mai bun decât al nostru” are acoperire. Într-un fel, și scandalul legat de înlăturarea lui Dan Nica din Guvernul Boc, care a dus până la urmă la căderea cabinetului, este în relație directă cu faptul că Dan Nica cunoștea foarte bine metodele de fraudare.

Acum, să fie clar, cel mai probabil, metodele de mai sus au fost aplicate de ambele partide la aceste alegeri. Dar prin aceste metode se pot fura maxim câteva mii de voturi. Și de o parte, și de alta. Prezența masivă la vot le-a anulat însă efectul, pentru că, oricât am bate câmpii cu ”România, țara hoților”, mi-e greu să cred că amploarea fenomenului ar ajunge la ordinul zecilor de mii de români dispuși să-și vândă votul.

Dacă am prezentat filmulețele de mai sus e doar pentru a se vedea cine are calitatea morală să strige astăzi ”hoții!”.